RSS
 

Ilzi Sora, Cânt de iubire (poeme)

06 Avr

CONFUZIE

 

Poemele mele de dragoste

Au fost năpădite de jalea

Lumilor îndelung coborâte

Într-un somn plumburiu,

Legănat de dangătul lacrimii

Ce se prelinge pe umerii

Pruncilor mei atât de obosiţi,

Încât îmi confundă plânsul cu râsul!

 

(poem apărut în volumul colectiv editat cu ocazia festivalului de poezie MIHAI EMINESCU, ediţia I, 2000, Editura AMURG SENTIMENTAL, Bucureşti)

 

 

UITARE

 

Mă întorc spre copilărie

Cu amintirile încărcate

De dragostele mele uitate

De la început,

Şi mă-ntreb:

De câte ori m-am îmbătat

Cu parfumul liliacului

Atârnând ghirlande

De sufletul meu

În zbor spre nemurire?

(2002)

 

 

INVITAŢIE  LA  FERICIRE

 

Hai să mai trăim puţin

Între două nenorociri,

Ca şi cum am trăi

Între veşnicii!

Hai să ne bucurăm

De fericirea clipei efemeride,

Ce şopteşte despre iubire,

Bunătate şi speranţă,

La urechile ciulite ale sufletului!

Hai să presărăm

Pe fiecare inimă de copil

O fărâmă de soare!

 

(1999)

 

 

CÂNT  D E  I U B I R E

 

Sunt frumoase buzele tale, iubitule,

Atunci când îmi rosteşti numele…

Ecoul îl cântă

În timp ce mă pierd în privirile tale fierbinţi…

Îmi place să te ascult.

Ai vocea ca o şoaptă

Ce mă cheamă înapoi

De fiecare dată

Când mă depărtez la distanţă de un sărut

Sau de o adiere de vânt…

Şi cânt…

Îmi place să cânt de iubire…

(nov. 2013)

 

 

MĂ   DOARE   PLOAIA

 

Mă doare ploaia

Când nu ţine cont de sentimentele mele

Şi-mi întristează ochii

Umbriţi de nori deşi…

Totuşi ştiu că nu va dura veşnic

Şi că-n curând îmi va bucura privirea

Curcubeul speranţei…

 

Aprilie 2015

 

 

DURERE

 

În sufletu-mi pustiu

Şuieră vântul frunze moarte…

Mă viscoleşte

Şi mă face să sufăr

Acest văzduh îngheţat…

Prin ferestrele zăvorâte

Nu se mai vede înăuntru:

Le-a astupat zăpada…

Va mai fi vreodată primăvară

În sufletul meu?

 

Aprilie 2015

 

SĂRUT  DE  IUDĂ

 

Pe obrajii plânşi de lacrimile lumii,

Brăzdat de tristeţi nemărginite,

Sărut de Iudă se aşează rece…

Ai crede că iubire mai mare nu e

Când nimeni nu se gândise

La gestul acesta sublim…

Dar sufletul plin de venin

Se zbate între viaţă şi moarte…

Se aud şoapte…un vuiet…

Trădare!…În noapte

Sunt lăncii de foc,

Şi zgomot de paşi

De ostaşi grăbiţi să asculte porunca…

În fugă unii îşi lasă mantia

Şi pleacă goi…

Doar Iuda mai numără, încă, arginţii…

  

Aprilie 2015

 

 

 

 

 

 

 

Tags : , ,

Réagissez