RSS
 

Gabriela Zăvălaş, Note de lectură: « Conviețuiri » antologie de poezie (II)

11 Mar

Gabriela Zăvălaş, Note de lectură:

Conviețuiri

antologie de poezie contemporană

prefață de Aureliu Goci

Editura Betta – 2016

(II)

„Conviețuiri”, antologie de poezie contemporană, Bucureşti, Betta, 2016

„Conviețuiri”, antologie de poezie contemporană, Bucureşti, Betta, 2016

(urmare din pagina predecentă)

 

Poeți prezentați în această parte: Nelu Barbu, Hanna Bota, Maria Calciu, Alexandru Ciocioi, Dumitru Dumitrică, Marian Dumitru, Veronica Maria Florescu, Ana Calina Garaș, Manuela Cerasela Jerlăianu, Constantin Kapitza, Roberto Kuzmanovici, Mircea Lungu, Victoria Milescu, Cornelia Violeta Popescu, Camelia Iuliana Radu, Mihail Soare, Maria Mircea Stan, Radu Șuiu, Ion Văduva, Luminița Zaharia.

 

 

Nelu Barbu

(1944, Argeș)

 

Să-nceapă și-nvârtitele celebre,

Videneasca noastră românească,

ori Jieneasca din străbuni păstrată,

și toată lumea să se-nveselească.

(Odissea unui neam)

Nu-i de contestat farmecul unicat al datinilor românești imemoriale.

 

 

Hanna Bota

(1968, Cluj-Napoca)

 

A scăpat o femeie dintr-un poem,

din colcăiala de trupuri din vertijul de viață…

O femeie verde aleargă liberă,

poate spre murire,

ca orice om viu,

poate spre dincolo de murire ca orice suflet etern.

(Escapadă nocturnă)

Metafizicalele-s la vedere.

 

 

Maria Calciu

(1960)

 

Acum, ca întunericul să nu devină zare,

Număr apusurile numai din ploaie în ploaie.

(Număram apusurile)

Nostalgia unor pierderi de care beneficiem cu toții, în viață…

 

Alexandru Ciocioi

 

Omul care întinde mâna,

la marginea străzii,

poate fi un pom buimac,

pe care florile din grădină,

l-au aruncat dincolo de gard.

(Omul care…)

Un poem grațios închinat nefericiților marginali, dar cine nu-i afectat de marginal, în sine…

 

 

Marin Dumitrescu

(Spania)

 

În seara aceasta,

Fluturele a intrat pe fereastră,

Tocmai când încercam să adorm,

Vâslind obosit printre Dureri.

(Fluturele)

Dacă în compania durerilor ai partener un fluture (liric), dezagrementele se estompează, zâmbesc…

 

 

Dumitru Dumitrică

(1941, Bolintin Deal)

 

Printre candele de maci,

Pe sub zări de necuprins,

Parcă legendarii daci,

Inimile și-au aprins.

(Tablou de primăvară)

Cu un debut editorial în Belgia, delicatul poet al câmpiei nu putea face abstracție de superbia exploziei florale de papaver și nici de rădăcinile noastre misterios dacice, prilej de nevricale gratuite pentru niște confrați voit dezinformați…

 

Marian Dumitru

(1946, Ciorogârla de Ilfov)

 

Un miel rănit și rătăcit de turmă,

Aduce, plin de milă, în troheu,

Sperând c-astfel ferocitatea curmă.

(Poetul)

Poetul este din vremi imemoriale defensiv, ofensiv, pacifist în logos, faţă-n faţă cu dezinteresul, frigiditatea speciei umane.

 

Veronica Maria Florescu

 

Aștepți într-o gară pustie,

pe-o bancă-nnoptată-n tâziu,

un tren e, nu e și nu vine,

Și-atât de nesigur de tine,

în așteptarea amară,

ți-e teamă,

ți-e atât de greu.

(Gara pustie)

Tristețile unor gări în care trenurile așteptate refuză cinic să sosească, sunt o realitate insolentă ce traumatizează sufletele sensibile poeticești.

 

 

Ana Calina Garaș

(rezident grăbit între București, Londra, Bruxelles)

 

Îmi crescură flori sălbatice în coapse,

busuioc în cosiță.

Totul în mine e zbor,

seva prundului pulsează în mine,

Oglindește-te în mine,

oglindindu-te în iubire.

Și Sacralitatea naturii e invitată la festinul iubirii

Bucură-te trecătorul meu trup,

cât mai dăinue frumusețea aramei,

în frunza toamnei.

(Zămislită pentru tine)

Natura este martor de basm la nunta femeii cu iubirea.

 

Manuela Cerasela Jerlăianu

(1976)

Apar în ceață neguri ce-mi sunt de neclintit,

Pe margine de vis cuminte m-am trântit,

fur miezul de lumină ce-i risipit din stele,

Și-mi scriu culoarea vieții,

cromată, în pastele.

(Culoarea vieții)

Deși debutantă, este poetă sensibilă imagistică, promițătoare.

 

 

Constantin Kapitza

(1952)

Orașul miroase a tocană,

lumea are rău de ficați putreziți,

de alcool și resturi sentimentale.

(De ce Delilah)

Un fragment de realitate redată cu metodologie… optzecistă.

 

 

Roberto Kuzmanovici

Ce citesc nu în palme,

mici destine de râme,

Devenind prea curând niște sumbre postume,

Ielelor,

ce-ați făcut,

ce-ați adus printre noi,

Aiureli nenăscute înspre ziua de-apoi.

(Cântecul-Descântecul)

Filozofie sumbră, tristeți de care tinerii n-ar trebui să se contamineze, dar parcă luciditatea lor taie ca diamantul în carnea destinului uman.

 

 

Mircea Lungu

(1956, Constanța)

Nu vor mai trece pe străzi geamgii,

Ci doar pașii mei prin nisipul topit,

Vor luci pentr-o clipă.

(Orizont recuperabil)

Pentru o clipă lăsăm urme de pași pe plaja vitală… În adolescența mea trecea pe strada Trivale (Pitești), cu castani falnici, iaurgiul. Este atât de mult de-atunci și ireversibil strigătul straniu: iaaaauuurgiuuuu…

 

Victoria Milescu

(Brăila)

Doamne,

mult ai muncit la mine,

numai tu știi când,

încep și sârșesc zilele vieții mele,

din grija ta, sunt aici,

din spaima ta, am trecut și eu,

pe lângă lacul bunei speranțe.

(Ea)

Un poem cu tentă creștină. În viața noastră precară cu termen de valabiliate, care expiră repede, relația cu Dumnezeu este o terapie de mare forță psihologică.

 

 

Cornelia Violeta Popescu


Făcut-ai din ia ta de poveste,

poveste de dor,

de roiuri de stele,

de câmpuri întinse cu mărgele,

și flori,

cu fluturi sărutându-și mireasa în zori.

(Ia ta, Frumoaso)

Un poem în care este imortalizat cu har splendilul nost brand românesc feminin.

 

Camelia Iuliana Radu
(1959, Slatina)

Mai ales mă voi scrie pe tine,

mi-ai spus,

cu toate deznădejdile,

cu toate visele sparte voi scrijeli pielea ta.

(De dragoste)

Unde nu-i dragoste, nu va fi nici viitor… Dragostea care poate fi pentru fiecare chiar și boală de nervi… este un ingredient fără de care ne-am plictisi de moarte…

 

Mihail Soare


Toți poeții antologați sunt valoroși, de apreciat, dar să-mi permită confrații distinși să nu mă iau la trântă cu antenele perceptive vis-à-vis de soarele creator al domnului Soare. Toți avem preferințe, câte o feblețe ascunsă sau la vedere.

Mai lăsați jos, dragele mele, ghergheful

și citiți-mi nefericirile și neiubirile.

O să deveniți filosoafe sau poetese,

ori poate, schizofrenice…

(Scrisoare gentilomului neasemenea)

Nu mă gândeam să îndrăznească cineva să mă înjure de metafora mamei [ghergheful], în loc să mă înjure de concretul tatălui meu. În prezent este o modă să-i spui falusului pe nume, afirma cineva, auzim, la ordinea zilei, în jur, expediții la origini paterne. Poate că tocmai de aceea unele „drage” nu–l citesc pe originalul poet, să nu le lovească afecțiunea numită [schizofrenie]… Este un poet mare, pentru poate niște preferințe mici:

Seara zăvorăsc ușa,

baricadându-mă în fața nostalgiilor.

(Poem cu îngerar)

Da, extrem de liric, subtil, cu imagistică & imaginativ, fantezie, ingeniozitate, voluptate a logosului, acest poet. Păcat că poezia rămâne încă gen de nișă, publicul larg nu-i atât de receptiv la poeți. Este pierderea lui…

 

 

Maria Mircea Stan

(1969)

În viscolul ce ne-a-ngropat cu-ncetul,

Sub baricade grele de ninsoare,

Prin pârtii reci s-a rătăcit poetul,

De gânduri cu zvâcniri de lumânare,

Tristeți, singurătăți neînțelese

Tresar pe o bucată de hârtie,

În slova lui pe toate-ncet le țese,

Dar nimeni nu îl vede, nu îl știe.

(Întâlnire cu Dumnezeu)

Am afirmat și mai sus că un creator liric este un însigurat. Această poetă discretă, feminină și atinsă de autenticitatea absolută a statutului de poet, ne-a făcut un dar delicat, evadând din cochilia discreției.

 

Radu Șuiu

(1950, Iași)

Îi spun făpturii ce se cheamă eu,

Pari trist ca o cetate năruită,

Ți-e ochiul tot mai stins și glasul greu,

Sus fruntea,

Lupta încă nu-i sfârșită.

(Celălalt)

Poetul apelează la autoterapia lirică de reușită creație, pentru a evada din universul unor tristeți care ne marchează ființa, eu-l personal.

 

Ion Văduva

(1945, Broșteni de Ialomița)

Atât de puțin am învățat

Din extazul fluturilor,

Victime ale vinovăției

Luminii refuzate de rouă.

(Descântec de fluturi)

Poate dacă ne-am reaminti perpetuu de cât de efemer și dumnezeesc este datul acestor făpturi neînchipuit de diafane, am suporta mai ușor propriul fatum.

 

 

Luminița Zaharia

(1964, Turnu Măgurele)
Și post-mortem propunem măsuri sociale pentru poet, de pildă:

Să fie incinerat în reactorul de vise,

laolaltă cu particulele lui Dumnezeu

(Suferințele poetului)

Poetul, marele, straniu neînțeles, chiar este o particulă a dumnezeirii și această poetă, o creatoare de toată admirația postmodernă, modernă, clasică, toată gama de curente poeticești îi vin la încheietura delicată a mâinii, ca o brățară prețioasă și de mare efect:

Metempsihozii zilei traduc tomografia,

tumora-nsingurării mi-era chiar Poezia.

(O femeie sublimă)

(sfârşit)

Gabriela Zăvălaş

Bucureşti, 10 martie 2016 

 

Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Réagissez

 

 
  1. Jean Paul Abulker

    11 mars 2016 à 17 h 44 min

    Oh, rage ! Oh, désespoir ! Oh, cruelle inculture !
    Que ne puis-je, à présent goutter à la nature
    De ces poésies, dont je ne connais les mots
    Et ne puis en tirer le moindre des propos…

     
  2. Marilena

    11 mars 2016 à 17 h 45 min

    Ne souffres plus, s’il te plaît, mon cher Poète ! Tu auras la traduction en français…