Gabriela Zăvălaş, Note de lectură:

Conviețuiri

antologie de poezie contemporană

prefață de Aureliu Goci, Bucureşti, Editura Betta, 2016

(I)

Anul 2o16 debutează la tot mai vizibila editură Betta și cu antologia titlului, cu o prefață de reputatul critic Aureliu Goci. Poeți tineri și vârstnici juni în spirit sunt aderenți, afini mișcării intelectuale, cu delicata, feminina, prolifica Eliza Roha & vivacele, eficientul domn Nicolae Roșu, la pupitrul avatarului.

Într-adevăr denivelările axiologice-sintagma Goci-stă, fac parte din creație, dar nu trebuie dramatizat. Perfecțiunea-i noțiune relativă și există un curent poetic frisonant pentru cei ce evadează din universul traumatizant, în cel mirabil al logosului. Se fuge nerușinos din realitate și terapeutic și estetic. Să ne insinuăm subtil în subconștientul autorilor și vom decripta gândemul de bine, să „comitem” poezie în vremi în care duhul războiului bântuie, însângerează Terra albastru voronețian și tinde spre distrucție.

Curentele în care actanții se mișcă dezinvolt, în concepția comentatorului sunt: neotradiționaliști, neomoderniști, expresioniști, conceptualiști, textualiști, minimaliști, fracturiști.

Sunt prezenți și poeți din Diaspora: Marilena Lică-Mașala, vechi antologator antologată acum la rândul ei, stabilită Franța, precum şi Marin Dumitrescu din Spania.

Există şi un poet invitat de onoare: Athanase Vantchev de Thracy, vecin franco-bulgar care vine cu un plus de coloratură balcanică, laureat al Academiei Franceze, tradus în româneşte pentru această antologie de Marilena Lică-Mașala.

Scriitorii au fost comentați, recenzați de către apreciați confrați membri ai USR. Marea majoritatea au o activitate publicistică, universitară, editorială, culturală, bogată.

Voi exemplifica din creația celor 29 de poeți (1), cu citate ce m-au sensibilizat (2):

Athanase Vantchev De Thracy

(194o, Bulgaria)

Afară, gustos e Gustar,

Ca piersica…

Și ce lungă singurătatea,

Când nimeni nu cere s-o tulbure…

(Tăcute amintiri)

În românește de Marilena Lică-Mașala

Iată în aceste versuri, tristețea subtilă a unui suflet însingurat…

Georgi Cristu

Era atât de târziu,

încât timpul uitase de mine…

Poți ține minte însă,

că pustiul sapă vizuină în toate.

(Aplauze)

Exact și nițel Cioranian…

Emilia Dănescu

Lângă o piatră,

un castel de nisip am înălțat.

Cu tălpile goale,

am dansat împrejuru-le…

Eram doi.

(Contopiți)

Iată bucuria unei iubiri întomnate!

Lucian Gruia

(195o, Dej)

Viața e o înșiruire de semafoare,

Trecem de unul dăm de altul,

Eu vin pe un drum secundar,

Semaforul stă cel mai mult pe roșu.

Atunci meditez și scriu poezii.

(Semaforul)

Doleanța de armonie, fericire nu face parte pregnantă din planul zeilor. Aproape că ni se amintește obsedant că pe aici nu-i un ținut cu râuri de lapte și miere, ci Valea Plângerii și pentru unii dintre noi, drogul inofensiv, miraculos, al poeziei…

 

Marian Ilie

(1950, Gulianca județ Brăila)

Doar frunza de porumb îmi strigă,

Să pun de-un foc de mămăligă,

Să sară terciul din ceaun,

Că-s existențal de bun,

Să dau la bieții truditori,

Din soare raze-demâncări…

(Când mi se frunză verde mie)

Cât de autentic lirică, eufonică și generoasă este viziunea acestui minunat, autentic poet brăilean și național…

 

Emil Lungeanu

(1958, București)

Personalitate cultural–literară aulică, a prezentului.

Mă tem să nu mă-nbolnăvesc de tine poezie,

cu prima mea iubire să fac o recidivă,

doctorii zic,

că supa reîncălzită e nocivă,

dar cum de ce te temi nu scapi,

atunci ce-o fi să fie.

(Fie ce-o fi)

Poetul capotează-n fața celor două muze, prima dragoste care te urmărește pân’la final, n-o uiți ușor, și poezia de la care te poți alege pe vecie cu cerneală-n sânge…

Eliza Roha

Apreciat, fecund romancier contemporan.

Încerc să mă ridic,

Înaltul înaltului mă sperie,

Nedorită de apele grele,

Lunec dedesuptul lor,

Unde zâne de apă îmi cântă,

din flaute fermecate.

(Declin)

Poemul este frisonat de tristeți cotidiene, din care poeta evadează în oniric…

Marilena Lică-Mașala

(1955, Teiu-Argeș)

T rup legănat în Mozacul molcomă undă,

E cou de crini cu miros de pâne coaptă-n tindă,

I nimă stingheră uitată-n brazda din grădină,

U mbră de părinți, tăcut așteptând în ogradă…

(Obârșii)

Nostalgia rădăcinilor primordiale, dorul neostoit de părinții plecați în Eternitate, sunt pregnante. Poeta nu se livrează lectorilor ca o carte deschisă, este alambigată, absconsă, dorește să-și păstreze aura de mister, să ne punem mintea la contribuție, s-o decriptăm.

Lucrează pe multe variante, corijează perpetuu…

Are răbdare! Personal, trimit în lume fătul-literar la prima mână, cu ale lui tare și pozitivisme firești…

Gabriela Zăvălaş

Bucureşti, 10 martie 2016 

 

„G. Zăvălaș este creatoare de literatură absurdă” – Eugen Cojocaru, președinte al Salonului literar „Katharsis”, Muzeul Minulescu-Millian.

NOTE

(1). Reproducem lista celor 26 de poeţi antologaţi, din ţară: Nelu Barbu, Hanna Bota, Maria Calciu, Alexandru Ciocioi, Georgi Cristu, Emilia Dănescu, Dumitru Dumitrică, Marian Dumitru, Veronica Maria Florescu, Ana Calina Garaș, Lucian Gruia, Marian Ilie, Manuela Cerasela Jerlăianu, Constantin Kapitza, Roberto Kuzmanovici, Emil Lungeanu, Mircea Lungu, Eliza Roha, Victoria Milescu, Cornelia Violeta Popescu, Camelia Iuliana Radu, Mihail Soare, Maria Mircea Stan, Radu Șuiu, Ion Văduva, Luminița Zaharia.

(2). Am preluat pentru blogul nostru, selectiv, o primă parte dintre comentariile dnei Gabriela Zăvălaș, privind poeţii: Athanase Vantchev de Tracy, Georgi Cristu, Emilia Dănescu, Lucian Gruia, Marian Ilie, Emil Lungeanu, Eliza Roha. Va urma, firește, și partea a doua (n.n.).