Harap Alb © Diana Adriana, Sulina 2011
Din Jurnalul bunicului meu
C. I. Licǎnescu
Cântec
Foae verde peliniţǎ
colea’n vale’n grǎdiniţǎ
mi se plimbǎ’o copiliţǎ
cu pǎru lǎsat pe ţîţe
cînd pe ţîţe cînd pe spate
inimioara’mi se bate
la șapte ceasuri din noapte
iar un tinerel în grabǎ
mi’o sǎrutǎ și mi’o ntreabǎ:
ești fatǎ sau mǎritatǎ
sau zînǎ din cer lǎsatǎ?
Nu’s fatǎ nici mǎritatǎ
nici zînǎ din cer picatǎ
ci sunt o garoafǎ floare
cine mǎ miroasǎ moare.
M’a mirosat un flǎcǎu
nu l’a rǎbdat Dumnezeu
M’a sǎrutat un bǎeat
Dumnezeu nu l’a rǎbdat.
Dar tu spune’mi cine ești,
numele cum te numești.
Ești flǎcǎu sau însurat
Sau înger din cer picat,
Ci sunt brumǎrel cel mare
ce cad nopatea pe rǎcoare
mǎ ridic în prînzul mare
eau mirosul de la floare
și cum eau miroasele
se veștejesc florile.
Rǎmîi mîndro sǎnǎtoasǎ
Ca o garoafǎ frumoasǎ.
Mergi puiule sǎnǎtos,
Ca un trandafir frumos.
Scumpǎ dragǎ copiliţǎ
dǎ’mi guriţa s’o sǎrut
s’o sǎrut [o datǎ bine]
sǎ’mi ţie trei ani de zile
s’o sǎrut [sub un nuc]
ca sǎ’mi ţie pe un’mǎ duc.
Tu, guriţa eu ţ’aș da’o
dar mi’e treamǎ c’oi mușca’o,
mușcǎtura de soldat
e ca de câine turbat,
s’or cunoaște semnele
și m’or rîde fetele
fetele nevestele
pe toate cǎrǎrile.
C. I. Licǎnescu
Bunicul meu patern Costică Ilie Licǎnescu a ţinut un jurnal între 1920 şi 1948, sub titlul AMINTIRI.
Din acest caiet aproape centenar s-au conservat 19 pagini în care sunt scrise, printre altele, cântece vechi şi romanţe, descântece, leacuri băbeşti, note personale, însemnări legate de recoltă, vreme, familie, gospodărie, naşterea unui mânz, vânzarea unui cal, daruri diferitelor persoane, chiar şi un poem scris de dânsul.
Cântecul de mai sus a fost păstrat cu sfinţenie la pagina 3 a caietului îngălbenit de trecerea anilor, caligrafiat pe două coloane.
Paris, 2 august 2018
