Din Jurnalul bunicului meu

C. I. Licǎnescu

Cântec

Foae verde peliniţǎ

colea’n vale’n grǎdiniţǎ

mi se plimbǎ’o copiliţǎ

cu pǎru lǎsat pe ţîţe

cînd pe ţîţe cînd pe spate

inimioara’mi se bate

la șapte ceasuri din noapte

iar un tinerel în grabǎ

mi’o sǎrutǎ și mi’o ntreabǎ:

ești fatǎ sau mǎritatǎ

sau zînǎ din cer lǎsatǎ?

Nu’s fatǎ nici mǎritatǎ

nici zînǎ din cer picatǎ

ci sunt o garoafǎ floare

cine mǎ miroasǎ moare.

M’a mirosat un flǎcǎu

nu l’a rǎbdat Dumnezeu

M’a sǎrutat un bǎeat

Dumnezeu nu l’a rǎbdat.

Dar tu spune’mi cine ești,

numele cum te numești.

Ești flǎcǎu sau însurat

Sau înger din cer picat,

Ci sunt brumǎrel cel mare

ce cad nopatea pe rǎcoare

mǎ ridic în prînzul mare

eau mirosul de la floare

și cum eau miroasele

se veștejesc florile.

Rǎmîi mîndro sǎnǎtoasǎ

Ca o garoafǎ frumoasǎ.

Mergi puiule sǎnǎtos,

Ca un trandafir frumos.

Scumpǎ dragǎ copiliţǎ

dǎ’mi guriţa s’o sǎrut

s’o sǎrut [o datǎ bine]

sǎ’mi ţie trei ani de zile

s’o sǎrut [sub un nuc]

ca sǎ’mi ţie pe un’mǎ duc.

Tu, guriţa eu ţ’aș da’o

dar mi’e treamǎ c’oi mușca’o,

mușcǎtura de soldat

e ca de câine turbat,

s’or cunoaște semnele

și m’or rîde fetele

fetele nevestele

pe toate cǎrǎrile.

C. I. Licǎnescu

Bunicul meu patern Costică Ilie Licǎnescu a ţinut un jurnal între 1920 şi 1948, sub titlul AMINTIRI.

Din acest caiet aproape centenar s-au conservat 19 pagini în care sunt scrise, printre altele, cântece vechi şi romanţe, descântece, leacuri băbeşti, note personale, însemnări legate de recoltă, vreme, familie, gospodărie, naşterea unui mânz, vânzarea unui cal, daruri diferitelor persoane, chiar şi un poem scris de dânsul.

Cântecul de mai sus a fost păstrat cu sfinţenie la pagina 3 a caietului îngălbenit de trecerea anilor, caligrafiat pe două coloane.

Paris, 2 august 2018