De la Eminescu la Sibari

Scrisoarea a III-a

(fragment)

de Mihai Eminescu

 

Erudiţia lui Mihai Eminescu este incontestabilă!

După cum şi cunoaşterea poemelor lui Mihai Eminescu pe nevăzute, de memoria de invidiat a poetului Titi Vărăşcanu. Am fericirea să fim prieteni. O prietenie fructuoasă, întrucât temele de discutat cu dl Vărăşcanu sunt spontane şi fără număr. Este drept, avem în comun două pasiuni: Poezie şi Istoria. Dar şi multe alte mărunte lucruri.

Prietenul meu poetul Constantin Vărăşcanu este şi unul dintre cei mai îndrăgiţi profesori de Istorie din urbea noastră piteşteană. Şi mai are o slăbiciune, pentru care îl îndrăgesc prietenii: nu uită niciodată datele sărbătorilor cercului dumisale…

Urându-mi azi „La mulţi ani”, de Sfântă Măria Mică, i-am mărturisit că plec în Calabria, la Sibari, pentru a fi prezentă la ceremonia de înmânare a două modeste distincţii literare. Nici nu am rostit bine Sibari, şi-aud în telefon o uitată recitare:

<< Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?

N-o să aflu între-ai noștri vre un falnic juvaer?

Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii?

Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii,

N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi

În aplauzele grele a canaliei de uliţi,

Panglicari în ale ţării, cari joacă ca pe funii,

Măști cu toate de renume din comedia minciunii?

Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul,

De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?

Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,

Ce își râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.

Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,

Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget,

Negru, cocoșat și lacom, un isvor de șiretlicuri,

La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri;

Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,

Quintesenţă de mizerii de la creștet până-n talpă,

Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască,

Își aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…>>

 

Eminescu, fireşte!

Şi uite aşa voi călători de la Eminescu la Sibari (1), graţie prietenului Vărăşcanu, reflectând la măreţia Antichităţii şi încrustrarea imaginii cetăţii Sybaris în litera nepieritoare a Poeziei eminesciene…

Mergând la Sibari, pentru a poposi în inima lirică a coloniei româneşti statornicită acolo în ultimele trei decenii, retrăiesc cu credinţă şi umilinţă versul Scrisorii a III-a!

 

Paris, 8 septembrie 2017

 

 

• Sybaris: scriere folosită în vremea lui Eminescu, pentru numirea acestei antice colonii a Greciei Mari; în prezent, Sibari.