RSS
 

De la Constituţie la confuzia între poporul român şi poporul ţigan, în Franţa

06 Mai

Motto:

(…) „Constituţia e un instrument de pace internă întărit prin

jurământul regelui, e proprietatea ţării”.

Mihai Eminescu, în: George Ene,

Eminescu, securitatea şi siguranţa  naţională a României, 2014, p. 56

Se spune că, tradiţional, în limba poporului ţigan, coborât spre Europa dinspre Indii, termenii „rrom” şi „ţigan” ar avea una şi aceeaşi semnificaţie: membru al unei şatre. Şatra cunoaşte organizarea rudimentară a oricărui popor aflat în stare tribală şi nomadă.

În limba română, conceptul « ţigan » (feminin, „ţigancă”), nu a fost, nu este şi nu va fi unul peiorativ. Existenţa seculară a ţiganilor pe teritoriul ţării noastre, a generat în limbajul comun alinturi, diminutive ale termenului, întâlnite sub forma « ţigănuş », « ţigăncuşă »…

Iar anumite trimiteri, cum ar fi de exemplu sintagma „ca un ţigan”, nu sunt peiorative, ci sunt direct inspirate şi legate atât de lipsa codurilor de bune maniere, precum şi de înclinaţia către fapte rele observate de-a lungul timpului, în mod statornic, transmise parcă tradiţional, în cadrul unor şetre ori grupuri de ţigani sedentari. Înjurăturile, furtul, minciuna, nu făceau parte din structura morală tradiţională a ţăranului român şi satelor româneşti.

Ca să revenim la actualitatea faptelor în Franţa, după doi ani de şedere în Franţa (2007 – 2009), am înţeles mai bine cauzele şi originile confuziei la un anumit nivel, între popoarele român şi ţigan în acestă ţară, confuzie întreţinută şi multiplicată prin mass-media.

Nu doar radicalul « rom/ rrom » a generat această confuzie ori prezenţa masivă în intersecţiile pariziene şi pe Champs-Elisées a unor cerşetoare cu multe fuste şi copii mici în braţe despre care se aflase că vin din România.

Cauza principală a confuziilor se originează în Constituţiile celor două state, român şi francez. În România, existenţa etnicilor, precum şi minoritarilor religioşi, se bucură de o recunoaştere a identităţii lor, garantată de Constituţia statului român, în aşa măsură încât fiecare comunitate etnică din România are un deputat în Parlamentul ţării. În Franţa, Constituţia conferă oricărui fost imigrant, o dată cu obţinerea cetăţeniei, statutul de cetăţean „francez” pur si simplu. În Parlamentul Franţei nu există aleşi pe criteriul etnicităţii, ci doar politic.

Trebuie spus că nu tot ţiganul aflat în Franţa, vine din România. Sunt destui aceia ce vin din Bulgaria, precum şi din alte ţări est-europene. Dar, în această ţară multiculturală, nu simpla prezenţă a ţiganilor „fără ocupaţie”, veniţi din Est, şi ridicarea taberelor, în mod ilegal, în diferitele locuri virane la marginile oraşelor ori aşezărilor, îngrijorează autorităţile. Ci faptul că multe dintre aceste persoane trăiesc din cerşit, furt, tâlhării…

Nu am auzit, de altfel, ca gitanii francezi sedentari ori „les gens de voyage” să fi ieşit în întâmpinarea fraţilor veniţi din Est, cu braţele deschise…

Ignorăm aici alte jocuri şi interese cu subtil caracter şi capital politic.

Piteşti, 6 mai 2015

 

Tags : , , , , , , , , , , , ,

Réagissez