De la Cogaionon la

SÂMBETELE cu ION GHEORGHE

Pasionat până în străfundurile oaselor de istoria zilei faptului omenesc, ziaristul buzoian Nistor Tănăsescu a urzit şi înlesnit, se mărturisea azi în universala oglindă vrăjită numită facebook, un <<dialog cultural colosal, aplicat, chirurgical-lingvistic aş putea zice, între prof. Ctin Giurginca din Banat, şi poetul Ion Gheorghe>>, în prezenţa poeţilor Stelian Grigore şi Marin Ifrim, la Sărăţeanca.

<<Prof. Ctin Giurginca a bătut sute de kilometri special până la Buzău ca să se întâlnească şi să se dumirească direct de la autor asupra unor detalii relativ la capodopera de cercetător a lui Ion Gheorghe, cum proclamă dumnealui, respectiv „Kogaioanele, munţii marilor pontifi”>> (N. Tănăsescu).

Mult prea departe de distinşii oaspeţi ai distinsului poet-cercetător Ion Gheorghe şi ai doamnei Mia, soţia gazdei, pentru a mă fi alăturat mesei rotunde din sâmbăta lui 9 iulie curent, mi-am amintit că am scris în urmă cu mai bine de cinci ani, un mic poem inspirat din propria-mi trecere prin istoria ţării mele.

Teoria şi dovezile cercetătorului poet Ion Gheorghe pot fi consultate pe situl revistei editate de neostenitul nostru cărturar vizionar: Hyperboreea – revista editata de Ion Gheorghe

Iar poemul meu poate fi citit alăturat:

Cogaionon

Strună mǎ vrea Zamolxis

Anticei rânduieli solare

Din dava scǎldatǎ-n scǎldǎtori,

Vaduri fericind cǎtre Euxinis,

Prin atotîndurătorul Istros,

De Gebeleizis apǎratǎ şi izvoare,

De Bazileu strânse răzleţitele-i comori

În tăinuite grote din Carpatos,

Vegheate de dragostea blândei zeiţe Bendis…

 

Smerit îmi stǎ cǎlcâiul,

Legiuni limes de pax romana sǎ reverse

Pe sacerdot Cogaionon întronat,

Din prea-mǎritul Burebista descǎlecat,

Jilţ, coif de aur dǎruit dar regesc,

De Duras, viteazului Diurapaneus…

 

Și principe Decebal s-a înscǎunat încǎciulat,

Neamuri tarabostes sobor adunând,

De prin vǎi şi rodnici munţi oaste a ridicat

Sarmizegetusa sacru sanctuar descǎciulând…

 

Pribege mi s-au arǎtat frunţii,

Nechemate nǎvǎlinde seminţii

Prin basarabe oseminte.

S-au rostuit, s-au îndulcit din munţi,

Mierea fecioarelor, şoapta din ulmi

Şi iarba Dunǎrii pǎscutǎ de gâze…

 

Brǎţarǎ port odor,

Alb şi roşu mǎrţişor,  

Dacic vis visat de fuior…

 

Tors mi-a înflorit la gleznǎ

Smeritul fir de borangic,

Ba firul de cânepă cǎlţun,

Ori albul fir rǎsucit de in,

Pe fusul dibaci al ţǎrǎncii

Din dava strǎbunului cătun…

 

Cheamǎ din veacuri ostreaţa,

Dragoman meşteşug învăţător,

Zid din neamul meu scoborâtor:

 

„- Ţarǎ Românǎ, Moldovǎ,

Tu, Ardeal, şi tu, Basarabie,

Și tu, pelticǎ surioarǎ Bucovinǎ,

Zidire sobor veniţi sǎ daţi

Cetǎţii încetǎţenitei împǎrǎţii! »

 

… Înlǎuntrul firidei, pasul şi visul pribege…

 

Dacice triburi cǎlǎtoare

Și tinde şi zǎri şi doruri cuibare

Horǎ mi-au vântuit, împǎmântuit,

Sus, pe Cogaionon, Muntele Sfânt.

 

Paris, 14 Florar MMXI

 

Din volumul inedit : Iubiri de hoinarǎ. Din Dragodava