RSS
 

Costică Licănescu, un bunic cum nu sunt mulţi

03 Août
"The second chance", de Diana Adriana, Sulina 2012

« A doua şansă » © Diana Adriana, Sulina 2012

Răsfoind amintirile bunicului meu…

Costică Licănescu, bunicul meu patern, a fost fiul cel mare al lui Ilie Lică, ţăran liber, născut la rândul său din moşi strămoşi în satul Teiu din lunca Mozacului.

Bunicul meu a ţinut un jurnal  din 1920 până în 1948, sub titlul AMINTIRI. 

S-au păstrat prea puţine pagini întregi şi lizibile, dar, cu note lămuritoare asupra unor evenimente importante din familie, sat, lume, uneori culturale, alteori legate de fenomene naturale, anotimpuri – iarna grea a lui 1932, de lucrările pământului, preţul animalelor, al grâului, al ovăzului, împrumuturi între săteni, dovezi despre corespondenţa purtată între neamurile ori îndrăgostiţii ce se aflau departe, şi altele.

Am aflat aici ceea ce ştiam din povestirile tatălui meu: Războiul pentru Întregirea Neamului i-a schimbat destinul…

Un destin dintre cele mai încercate, în care se întâlnesc rând pe rând sărăcia, războiul, suferinţa, şansa, curajul, bucuria, necazurile, munca, hărnicia, iubirea, căsătoria, văduvia.

Mobilizat, a fost unul dintre răniţii supravieţuitori ai luptelor de la Mărăşeşti 1917. 

Rănitul – un tânăr frumos, cu ochi albaştri, harnic, drept, judecat, cumpătat, cinstit, inteligent, cu o scriitură caligrafică -, o dată convalescenţa terminată, a fost recrutat ulterior Marii Uniri ca jandarm pentru judeţul Ismail. Acolo a început să înveţe limba rusă.

Pe pagina a doua a carnetului se află o primă notă, în completarea unor cântece populare:

Spre amintire

Sub-semnatul, cînd am scris aici

aceste cîntece am fost cu vre’o

mie de gînduri într’o mie de pǎrţi

și mǎ constrîngea [rana]

Pe care o aveam proaspǎtǎ”

scrise azi 25.VI.1920”

În acest carnet am găsit câteva însemnări legate de contigentul său 1917, dar şi de scurta perioadă cât a lucrat ca jandarm în judeţul Ismail:

Pagina 4: „Ordin Circular n° 2459/ 4.VI.1920″

„Conf. Ord. M. S. R. avem onoare a vǎ comunica

cǎ Ministerul de Rǎzboi a aprobat Contig. 1917-1918

cîte un concediu de 25-30 de zile pentru a’și

procura haine civile pentru cǎ nu li se mai dǎ din cazarme

ca celor mai vechi din cauzǎ cǎ fabrica”…

„Amintire

Sub-semnatul am plecat din Reg. 5 [Jand.]

Chemare la-post pe ziua de 5.VII.1920.

La post am sosit pe ziua de 10 la postul

Jand. Frecǎţei. Secţia [B…]. Compania

Jand. Ismail. Dupǎ Consideraţie,”

C. I. Licanescu

Pagina 5: „Alfabetul Ruso-Român”

[titlul scris de bunicul meu, urmat mai în jos de literele alfabetului rus corespunzătoare celui român]

Pagina 11:

Aici este scris de sub-semnatul, C. I. Licanescu

în oficiul postului de Jandarmi [Frecǎţei]

astǎ-zi, 23.VII.1920.”

C. I. Licanescu

Am scris Ilinchii o c[arte] poștalǎ la Bîrlog.

Am primit plicul de la Ilinca Radu Bǎlţat,

astǎ-zi 30.IX.1920.”

C. I. Licanescu

Eu i-am rǎspuns astǎ-zi 4.X.1920.”

Pagina 15: „Plîngere

Mai mulţi militari grade inferioare, fǎcînd parte din contigentele…. și ….. și actualmente tot sub arme, amînaţi la recrutarea contigentelor lor pentru debilitate și alte cazuri, încorporaţi în contigentul 1917, roagǎ pe Dl. ministru de Rǎzboi ca sǎ beneficieze și ei de ordinul dat și sǎ fie trecuţi la contigentul corespunzǎtor vîrstei, ca și omișii, nesupuși și supuși strǎini, care [fac] parte din omiși, nesupuși etc., au fost încorporaţi mai tîrziu decît aceștia. Avînd în vedere cǎ acești tineri și-au fǎcut datoria cu dragoste cǎtre patrie și astǎzi sunt înaintaţi în vîrstǎ și avînd greutǎţi familiale, sperǎ cǎ Dl ministru de Rǎzboi nu va întîrzia de a le da cuvenita dreptate care va fi o foarte bunǎ rǎsplatǎ pentru datoria care și-au fǎcut’o cǎtre patrie.”

„Scris astǎ-zi 4.X.1920”

C. I. Licanescu

Pagina 20: „Amintire

Sub-semnatul Costicǎ Ilie Licǎnescu din comuna Teiu, judeţul Argeș.

Am fost demobilizat pe ziua de 1 Noiembrie 1920.

Şi am stat fǎrǎ nici o ocupaţie pînǎ la 1 Martie 1921.”

C. I. Licanescu

În anul de graţie 1921, bunicul meu primeşte cele două hectare de pământ atribuite prin hotărârea Regelui Ferdinand.

Iar viaţa şi-a urmat cursul firesc.

A peţit-o pe Rada Rădulescu, una dintre frumoasele fete ale primarului Gheorghe Rădulescu, s-a căsătorit, a avut copii.

Câteva note răzleţe amintesc datele de naştere ale celor patru copii:

Pe o pagină, lateral:

Fiul meu Niculaie (tatăl meu) e nǎscut în ziua de 16 August 1931.

Iar Guriţǎ în ziua de 10-11 Aprilie 1924. Iar

Marioara e nǎscutǎ în ziua de 25 August 1926.”

Ionel e nǎscut în ziua de 30 Aprilie 1933.”

O altă notă ne informează despre iarna anului 1932:

În anul 1932, în luna martie a nins pânǎ la 9 martie

și a plouat, a fost iarnǎ grea rǎu.

Am arat ovǎzu de la….

Tot la 20 Martie 1932 a nins zǎpadǎ la genunchi

pânǎ la 23 Martie 1932.”

Un accident nefericit îi smulge femeia iubită (şi bunica mea) din sânul familiei. Pe una dintre puţinele pagini lizibile încă din jurnalul bunicului meu, am găsit o singură notă legată de această tragedie.

Una singură, dar cât de expresivă!

Soţia Mea Rada a decedat în ziua de 26 Octombrie 1946

în ziua de Sftul Dumitru.”

Ultima notare salvată pe ultima foaie păstrată, este o notă personală din 14 ianuarie 1948.

Cu această dată se termină jurnalul Bunicului meu ce păstrează aşchii de întâmplări din răstimpul de a aproape trei decenii…

De atunci până în acest moment când îi public parţial amintirile, omenirea a mai îmbătrânit cu 70 de ani…

Iar România mea a traversat 100 de ani de la Marea ei Unire înfăptuită graţie unei conjuncturi istorice, fireşte, căci nimic nu se întâmplă într-o ţară fără ceva ajutor din afară, dar mai ales vitejiei miilor de ţărani luaţi de la coarnele plugului şi trimişi pe front.

Printre minunaţii ei viteji a fost şi Bunicul meu.

Cu gândul la toţi aceşti învingători, precum şi la cei 10% dispăruţi atunci dintre fiii ţării noastre, scriu hic et nunc aceste rânduri.

Fie ca România mea să se adune-n veci în hotarele ei fireşti!

Transcrierea textelor din carnet şi alegere pentru acest blog, Marilena Lică-Maşala

Paris, 3 august 2018

© Marilena Lică-Maşala

 

Tags : , , , , , , , ,

Réagissez