Coloana infinită
Cu rădăcinile-n părinţi
şi cu ramurile în rădăcinile fiului său –
Perpetuu curge un flux de lapte ceresc
Din începutul fără sfârşit – spre mâine.
Păsările îşi fac cuibul pe ramurile fiecăruia,
până ne umplem de fulgi.
Timpul ne roade încet şi sigur
Prin perpetuare.
Din ciclul „Naşterea mea în poezie”, 2013
Seceriş cu bunicul
Gheorghe Poenaru
Vieţuia
În linişte.
Părea sătul de vârstă.
Gândea, oceanul sub valuri,
Până se îneca în tăcere
Cum soarele în noapte se îneacă.
A plecat de acasă
Pe o zvârcolire de nea.
Soarele ardea în creierii lui,
Câmpul sec era precum o vorbă aflată
Fără prezenţa gândului.
Câmpul pe umerii lui
Şi coasa pe umerii ierbii –
Recunoscătoare iarbă, bucuroasă de moarte,
Bucuroasă de întârziere. Subţire viaţă –
Ceaţă de gânduri şi un călăreţ pe gâtul dealului –
Soarele sub lacrimi.
Iată tractoarele prin grâul desculţ,
Iată miriştea ca o secetă, ca un nor fără
strop de viaţă,
Descompunându-se de arşiţă
Şi oamenii aceia ca nişte picături de sudoare
fierbând o nins soare.
Vântul clocotind în gânduri
Şi vorbele ce mai ţineau de umbră:
Ne prinsese o sete
Vecină cu haosul,
O furtună de sunete.
Din ciclul Investigaţii, 2013
Bobul de fasole
Bobul de fasole scoate-ncet
Un semn de întrebare către lume
Atât de tremurând şi încovoiat,
Cu aripi moi, ascunse-adânc în piept –
O, ce sforţare
Să-mpingă bolta,
Să-şi facă loc printre clipe.
Uimirea mea
Îşi coboară petalele
În jurul lui
Înflorindu-l
Într-o mângâiere cât câmpia de largă.
Din ciclul Ninsori în Bărăgan, 2013
Tropot de potcoave
Tropot de potcoave pe pavajul cuvintelor,
Călăreţi sosesc din ţări străine.
Sensurile coboară mânioase-n stradă
Dar imediat sunt răpite, ridicate pe cai
Şi duse departe de cetate
În munţii de har ai întâmplărilor,
În facerea de dragoste-a zăpezii.
Din ciclul Cerbul lovit între coarne, 2013
Fragmente din volumul „101 Poeme” (antologie de autor), 2013
© Vasile Poenaru
Vasile Poenaru (n. 22 august 1955, Miloşeşti, Ialomiţa) este poet, editor, profesor de engleza.
http://www.eliteratura.com.ro/
