Trup în tumult
*
Mi-ai dăruit o prea îmbelşugată vară,
Da, ştiu, o!, cât de frumos a fost!
Dar lasă-mi însingurarea toamnei,
Ultim dar dăruit semeției tale
Şi umărului tău înnobilat surâs.
*
Mi-ai lipsit, mi-ai zis, deunăzi.
Şi tu îmi vei lipsi, fireşte, mâine.
Dar azi îți cer să despărțim
Tot ce ne-a fost o vară drum.
*
Nu mă-ntreba de ce îţi plec.
Nu încerca să-nțelegi de ce m-aplec
Chemării întomnatei frunze.
*
Doar celor încercați de flăcările vieții
Şi celor întorşi de dincolo de Styx
Le este dat să înțeleagă
Canonul tainicei plecări.
*
La braț de te-oi vedea cu altcineva,
Nu-ți face griji, nu mă va durea,
Prea mult.
*
În toamna mea însingurată voi purta
Cel mai de preț dar din arşița trecutei veri,
Mâinile tale sărutând trupul Senei
În tumult.
Paris, 20 Răpciune 2020
Ilustraţie: Trandafir întomnat
© Autoarea
