Des signes annonçaient ta venue.
*
Les astres espiègles dansaient,
Au loin, le mars fendait l’azur errant,
Dans le marc de café, un voyage…
*
Si, il y a eu de bonnes nouvelles.
Méfiante, je ne les croyais pas.
*
Sauras-tu rester avec moi éternellement,
Pareil au soleil de mon premier dimanche ?
Saura-t-il le creux de ton épaule tellement tendre,
Accueillir les rêves de mon enfance lointaine?
Illustration: Octav Dragan, Retrouvailles
Paris, le 3 Avril 2022
Ilustrație: Francis Mbella, Aşteptare
Paris, a 3-a zi de Prier
Trup în tumult
*
Mi-ai dăruit o prea îmbelşugată vară,
Da, ştiu, o!, cât de frumos a fost!
Dar lasă-mi însingurarea toamnei,
Ultim dar dăruit semeției tale
Şi umărului tău înnobilat surâs.
*
Mi-ai lipsit, mi-ai zis, deunăzi.
Şi tu îmi vei lipsi, fireşte, mâine.
Dar azi îți cer să despărțim
Tot ce ne-a fost o vară drum.
*
Nu mă-ntreba de ce îţi plec.
Nu încerca să-nțelegi de ce m-aplec
Chemării întomnatei frunze.
*
Doar celor încercați de flăcările vieții
Şi celor întorşi de dincolo de Styx
Le este dat să înțeleagă
Canonul tainicei plecări.
*
La braț de te-oi vedea cu altcineva,
Nu-ți face griji, nu mă va durea,
Prea mult.
*
În toamna mea însingurată voi purta
Cel mai de preț dar din arşița trecutei veri,
Mâinile tale sărutând trupul Senei
În tumult.
Paris, 20 Răpciune 2020
Ilustraţie: Trandafir întomnat
© Autoarea
(După o fotografie de Octav Drăgan)
Noaptea stăpâneşte văzduhul verii,
Parisul dezmiardă chemarea vieţii,
Undeva, pe cer, îndrăgostită, Luna,
Ascultă serenada Turnului Eiffel,
Ofrandă-n vremelnicia iubirii…
#deTeiu
Paris, 27 Cireşar 2020
Ilustraţie: Montmartre de Octav Drăgan
Tu să mă ierți, iubite,
De n-oi şti să-ți rămân…
Mă cheamă dorul
De cireşii falnici din curte
Şi iarba viselor nesfârşite
Cu tainic miros de fân…
Paris, 12 Cireşar 2020
Ilustrație: autoarea
A fost mai întâi
Lumina florilor de tei,
Oglindă răsfrântă
În lumina ochilor tăi.
În tăcerea lor rănită,
Ţi-am întrezărit
Inima cea atât de cernită.
A fost apoi
Ropotul ei
De inimă cernită
Ce mă chema
Şi ropotul inimii mele
Ce mă-ndemna
Pripită.
A fost apoi inima ta
Ce mi-a cerut
Cu taina mâinilor sale tandre
Inima,
R
e
a
z
e
m.
Inima, clipă mi-a stat vrăjită în palma sorţii tale.
© deTeiu
Bucureşti, 22 mai 2018
Ilustrație: Désir de N’Dangani Mavambu (collection privée)
© N’Dangani Mavambu
M-am fost zidit din gândul mamei
Când asfințit se despletea frunzișul,
Maramă dezmierdând obada toamnei,
Vâlnec înmiresmat rodind pământul…
Duminică mi-a tors întâia zi de viață,
Băciță doinită de bălăioara zânei cosiță
Și ursitori prezicători de răzlețită viță…
Hârb zăvălaș șters-am lacrima de soare,
Brândușă lunecândă-n zvon de zare,
Dor clocotitor de Geea stelar să-și are,
Prin auguste țarini cărunte de-nserare…
Staroste mi-a stăruit inelul cel de aur
Pe celei mai vrednice fete deget pus,
Ea, Regina balului cândva aleasă,
De-un chipeș flăcău ce-o iubea nespus –
Septembrie pornit-a hora mare faur,
Mirele poftind la joc draga mireasă.
© deTeiu
Teiu, 16 Gerar 2013
Ilustrație: Painting & Dance lesson de Lina Stern
© Lina Stern
©Francis Mbella ADAGP
În pacea zorilor dintre coline,
Lirice smaraldice frunți în suspine,
Preget să-mi torn cafea turcească,
Ritual deprins în depărtări străine
Și-n dorul de casa strămoșească.
S-alung, aș vrea, bănuiala
Pătrunsă-n sufletu-mi înflorit
De bucuria venirii lui,
Dragului, iubitului.
Fără de veşti de la dânsul,
Lângă picturi de zaţ huzuresc,
Tăcute semne desluşesc,
Voinic de vine în peţit,
Inel de logodnă tânjit.
Și-mi tace Pythia! Părtașă,
In dubiis abstine se sfiește,
Nimic nu-mi prevestește…
Inimă zurbagie, pribeagă,
Fă-mi o cafea din cea bună!
În zaţu-i păsul să-mi spună,
Schimbe-mi ursita-ntreagă!
© deTeiu
Pitești, 13 Făurar 2010
Ilustraţie: © Francis Mbella ADAGP
A fost nu departe de Scala…
Un zâmbet sfios, sprințar ulițar,
Mi-a stăvilit odihna pasului hoinar.
Mirată, am îndrăgit de-ndată sveltul azuriu pe fruntea înnobilată, raza bălăioară în geana luminată… Nevăzut fugar potrivnic, iată, funigel i se ferește-n tâmplă, coaptă mură…
Zefirul jucăuș
Murmură pierdut prin guler,
Dezvelind flămânde-i mele priviri
Gâtu-i.
… Sărut de noiembrie-n văzduh. Soarele oglinzi argintii scălda
prin păru-i ciufulit alint, cum jarul sobei depănând povești…
… Și, vai! Pornită către zarea altei cetăți, poposit-am în brațu-i sor cu vraja nopții, sorbind voioasă cupa de mătrăgună, căuș picurând din mângâierea-i dogoritor nămiez de crizantemă.
Era în anotimpul Capitalei
Ce-și dăruia trecătorilor grăbiți,
Sân arămiu,
Castanii.
© deTeiu
București, 24 Brumar 2009
Ilustrație © Francis Mbella # ADAGP