De la Eminescu la Sibari
Scrisoarea a III-a
(fragment)
de Mihai Eminescu
Erudiţia lui Mihai Eminescu este incontestabilă!
După cum şi cunoaşterea poemelor lui Mihai Eminescu pe nevăzute, de memoria de invidiat a poetului Titi Vărăşcanu. Am fericirea să fim prieteni. O prietenie fructuoasă, întrucât temele de discutat cu dl Vărăşcanu sunt spontane şi fără număr. Este drept, avem în comun două pasiuni: Poezie şi Istoria. Dar şi multe alte mărunte lucruri.
Prietenul meu poetul Constantin Vărăşcanu este şi unul dintre cei mai îndrăgiţi profesori de Istorie din urbea noastră piteşteană. Şi mai are o slăbiciune, pentru care îl îndrăgesc prietenii: nu uită niciodată datele sărbătorilor cercului dumisale…
Urându-mi azi „La mulţi ani”, de Sfântă Măria Mică, i-am mărturisit că plec în Calabria, la Sibari, pentru a fi prezentă la ceremonia de înmânare a două modeste distincţii literare. Nici nu am rostit bine Sibari, şi-aud în telefon o uitată recitare:
<< Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu între-ai noștri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii?
