RSS
 

Archives de la catégorie ‘01.G. Journal intime’

Le regard triste de mon amie ne vous saisit ?

29 Jan
Mairie 17e

à la Mairie de 17e, Paris 2016

Hier soir, le regard triste de mon amie m’a percé jusqu’au fond de mes propres souvenirs, jusqu’au cœur  de mon propre courage même…

Mon amie porte le nom de l’amour au front, aux cheveux, aux couleurs du soleil de son île.

Tout est triste ce soir dans ses tripes, dans ce regard de femme, dans ce sourire de femme vaincue.

Vaincue ?

Non, ce n’est pas elle la vaincue… Mais sa rébellion contre l’ordre du monde. Son non conformisme contre l’état des choses établi par la volonté des hommes.

Lire la suite »

 

Créteil en soleil…

29 Jan
Créteil en soleil

Créteil en soleil

Créteil en soleil

 

Fin de janvier à Créteil… Soleil, l’hauteur du monde bleue, bourgeons audacieux… 

Un midi serein, paisible comme mon âme…

J’y passais ensuite un après-midi aussi confortable que l’accueil incontournable de l’espace privé des œuvres d’un très cher ami, un sculpteur d’une grande sensibilité artistique…

Lire la suite »

 

La Galette des Rois, la Galette des Arts et de l’Humanitaire

28 Jan

 La Galette des Rois

– la Galette des Arts et de l’Humanitaire de France –

La Galette des Rois, atelier Francis Mbella, Paris, le 27 janvier 2017 © Crédit photo : Thomas N’Dangani Mavambu

Francis Mbella entouré de ses amis artistes et humanitaires (de gauche à droite) : Annie Wilzuis, Joséphine Lazzarino, Morena Campani, Serggio Roa Brith, Eveline Audard, Lulli de Teiu, Flora Challeil © Crédit photo : Thomas N’Dangani Mavambu

Paris, le vendredi 27 janvier 2017

 

Francis Mbella, en partenariat avec le collectif du Grand Prix Humanitaire de France, organise une excellente soirée poétique-littéraire « Galette des Rois » à son atelier de l’avenue Jean Jaurès, en présence de nombre d’amis et collaborateurs.

Le champagne Edouard Martin arrose nos poèmes, nos chansons, les dialogues, la danse, les souvenirs culturels, économiques, socio politiques, les voyages à travers ce monde…

 

Lire la suite »

 

Glosar piteştean: La Pietre

25 Jan
„La Pietre”

Piaţa „Vasile Milea” sau „La Pietre”, în argoul tinerilor piteşteni, 1993/1994, modernizată între timp

La Pietre

La Pietre: agora adolescenţilor şi tinerilor piteşteni prin 1993-1994. Acest fenomen psiho-social spontan, extraordinar prin ineditul, frumuseţea şi cuminţeniile sale, mi-a plăcut atât de mult încât i-am dedicat un studiu psiho-sociologic în 1994…

Prezenţa unui cont „La Pietre” pe o reţea virtuală cum Facebook, mi-a reamintit dialogurile purtate cu tinerii ce-au făcut parte din eşantionul studiului meu…

Lire la suite »

 

Despre « prietenul meu »

21 Jan
Marilena et Aladin

Eclairée de la Lampe merveilleuse d’Aladin…

Mă întreb ce anume am căutat ori aşteptat de la un prieten. Cum s-a putut întâmpla că dintre ei toţi, unii îmi mai sunt încă tihnă în înlănţuirea vremii, iar alţii, dacă nu s-au alungat singuri din templul nostru, i-am uitat eu însămi, mai devreme ori mai târziu, mai blând ori aspru.

Prietenul meu nu poate fi decât o făptură asexuată, nu are gen masculin ori feminin, iar dacă este la masculin, nu poate încâlci lucrul prieteniei cu cel al dorinţei, nu poate nutri ori, e mai bine, pentru amândoi, să-şi uite proiecţiile erotice asupra mea.

Alungarea (să fim oameni…) dorinţei mi se pare piatră de temei în prietenia dintre femeie şi bărbat. Starea de prietenie nu se confundă cu iubirea, iar prietenul meu, bărbat fiind, nu se poate substitui iubitului ori amantului şi nici aventurii de-o seară.

Se cuvine oare să fac dintr-un prieten un amant de-o noapte? Uneori nu-i nici simplu nici uşor să păstrăm hotarul Maginot, dar e mai înţelept. Mai drept. Mai cuviincios. Mai cuminte.

Lire la suite »

 

Zece porunci pentru o femeie învinsă

19 Jan
Luminata e lampa lui Aladin

Lampa lui Aladin…

Zece porunci pentru o femeie învinsă

 

Întâia poruncă: Iubirea de viaţă să-ţi fie singura zeitate în dimineaţa zilei fără cel iubit!

A doua poruncă: Uită chipul bărbatului iubit! Fă-ți chip cioplit de om şi dă înfățișare lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să te închini înaintea lor și să le slujești!

A treia poruncă: Să nu iei în deșert Numele Iubirii de viaţă; căci Iubirea nu va lăsa nepedepsită pe aceea ce va lua în deșert Numele Său.

Lire la suite »

 

16 Janvier dans ma famille…

16 Jan
Marilena

Paris, le 23 octobre 2016

Le 16 Janvier : l’anniversaire des fiançailles de mes parents

Une belle histoire d’amour vécue par mes parents a eu pour suite leur fiançailles le 16 janvier, à la mairie de notre village…

Ils auraient fêté ce lundi 62 ans depuis…

Leur amour m’a été un inoubliable modèle, guide et école de codes d’union parfaite.

Quelle chance de grandir à l’ombre du grand amour vécu par ses propres parents ! 

Hic et nunc j’exprime ma tandre et umble pensée à leur mémoire…

Lire la suite »

 

Vœux de la Nouvelle Année – Mairie du 17e

13 Jan

Réception de présentation des vœux

du Maire

Paris, mercredi, le 11 janvier.

Réception de présentation des vœux du Maire du 17e arrondissement

Brigitte Kuster, Maire du 17e arrondissement, et l’équipe municipale du 17e

Grâce à mon ange gardien Gérard Roche, je donne suite à l’invitation à la réception de présentation des vœux du Maire de notre arrondissement, Brigitte Kuster, et de son équipe.

Une belle et sereine cérémonie lors de laquelle nous tous, habitants du 17e arrondissement, élus et invités, nous sommes rassemblés pour fêter la Nouvelle Année 2017 à l’appel et autour de notre Mairesse.

Lire la suite »

 

Din lacrimi şi spaime, coloane

11 Jan
A La Casita

La Casita, Paris, 23 octombrie 2016

Din lacrimi şi spaime, coloane

(pagini de jurnal)

 

 

O, sancta simplicitas!

 

Azi mă simt ca un mareşal întors de pe câmpul pierderii unei mari bătălii…

M-am străduit, o vreme, să înfrânez pornirea prea naivă a unui om, pe-un drum aiurea… M-am străduit să-l sprijin să vadă o anumită situaţie şi cu ochii realităţii, nu doar cu inima lui agăţată-n patimă, cu disperare parcă, cum în propria-i răsfrângere de amăgiri plăsmuite de nevoia de irizări juvenile în roua automnală a vieţii sale.

Nici nu ştiu dacă ar trebui să mă simt mândră ori ruşinată ori mâhnită că un om drag mie poate ajunge la anii unei jumătăţi de veac, naiv peste măsură în gândire şi simţire…

Lire la suite »

 

Paradoxe : Un homme quitte une femme…

08 Déc

Un homme quitte une femme…

Un homme quitte une femme, quittant trente ans de vie commune…

Marilena, Paris, le 23 octobre 2016

Paris, le 23 octobre 2016

Folies, belles choses voir contradictoires, tout vécu s’écroule d’un coup.

Et l’harmonie se rétablie autour de l’abandonnée qui se voit d’un jour à l’autre entourée de l’inattendue sympathie du clan féminin de la famille de son ex-amoureux…

Lire la suite »