Mariléna Blog Littéraire

  • Accueil
  • BIENVENUE
  • DE MOI…
  • ME CONTACTER

Archives de catégorie: 01. ATELIER

De mon atelier littéraire

Poveţe pentru nepoatele mele. Pilda trezitului din somn

Posté le 20 décembre 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions, 01.G. Journal intime .

Dragele mele Copile,

 

Hotare, de Lina Stern, 2020

Într-o zi, veţi fi mame. Veţi avea prunci. Treziţi-i din somn cu blândeţe. Nu-i smulgeţi din vis şi aşternut grăbite! Făceţi-i să le fie drag să fugă din vis pentru a veni în dimineaţă, la viaţă.

Căci, cu blândeţe îl trezea bunicul meu pe bunicul tatălui vostru, în viul nopţii. Bunicul tatălui vostru era crud încă şi orfan de mamă. Dar, văduv, stră-străbunicul vostru trebuia să plece la câmp, să secere grâul, să-l ducă la arie, să-l treiere, apoi să-l ducă la moară, la măcinat, pentru a avea ce să pună pe masă copiilor săi. Şi avea nevoie de braţele crude ale fiilor săi, ca seceratul grâului cu secerele bine ascuţite să fie făcut la timp şi repede, să nu-l prindă ploaia, să-l strice.

Obosit de truda zilelor trecute, străbunul vostru greu se-ndura să se rupă de somn… Iar bunicul meu îl ademenea cu vorbă bună:

-Hai, Nicuşor, tată, hai, scoală, că avem treabă. Când vii de la arie, te culci la loc şi-ţi termini somnul.

Aşa s-a născut un obicei în neamul nostru, transmis apoi din tată-n fiu.

Cu vorbă blândă ne-a trezit mai târziu bunicul tatălui vostru, tânăr bărbat însurat şi tânăr părinte, pe mine şi pe fratele meu. Îl trimitea mama, în timp ce trebăluiau prin curte, să ne trezească. Iar dânsa rămânea să mulgă vaca, să fiarbă laptele, să pregătească micul dejun. Îl îndemna îndeosebi ştiind că toată ziua bărbatul ei va pleca pentru a lucra departe de casă şi rare erau clipele când puteam fi toţi patru acasă.

Îmi vedeam dimineaţa părintele, când ne trezea, şi serile, când se întoarcea de la lucrul lui. Iar mama nu voia să creştem înstrăinaţi de tatăl nostru. Noi trei, mama, eu şi fratele meu, petreceam mai mult timp împreună. Dimineţile, plecam împreună la aceeaşi şcoală la care dânsa era profesoară. Uneori o vedeam şi în pauze. Mai ales eu, care, mai îndrăzneaţă din fire, intram în cancelaria profesorilor doar să o văd. Nu aveam nimic să-i spun, dar mi se făcea brusc dor de glasul ei, de mâinile ei. La nămiez, veneam împreună acasă, făcem împreună treburile curţii, ne distram jucând diferite jocuri. Cu mama am învăţat şah, table, cărţi. Doar lecţiile ne lăsa să ni le facem singuri. Argumentul suprem?

-Pe colegii voştri cine îi ajută?, era răspunsul invariabil al mamei noastre, când îi ceream să ne arate cum se rezolvă o problemă.

Lina Stern, Hotare. Grupaj asemic, 2020

Cu vorbă blândă l-am trezit eu însămi mai târziu pe tatăl vostru, în zori-de-zi, ca să pornim de-acasă, el la cămin, iar eu la lucrul meu. Era un copil atât de bun şi de gingaş! Când trebuia să-i curm visul pentru a ajunge la ora 7 la cămin, îi puneam un cântecel cu o poveste frumoasă care-i plăcea mult: un cocoşel neastâpărat ce înviora toată curtea… Iar tatăl vostru se trezea râzând, îmi sărea în braţe, bucuros să începem o nouă zi. Doar pe drum, alergând să nu întârziem, mă întreba:

-Mama, dar directorul tău nu ştie că tu ai copil mic acasă? De ce trebuie să te duci la serviciu?

Oricum mi se sfâşia inima că trebuie să mă despart de pruncul meu toată ziulica, pentru a lucra laolaltă cu oameni străini, dar cu gândul mereu la mogâldeaţa lăsată-n în grija educatoarelor. Dar, când îl auzeam vorbind aşa, afuriseam feministele care au răsturnat lumea cu susul în jos, pentru a trimite la muncă mamele, iar pruncii să le crească prin cămine şi printre femei străine.

Mă opream din mers, îl priveam îndelung, îl luam în braţe, îl sărutam pe obraz, şi-i promiteam:

-Nu-i bai, copilul meu! Te vei face mare şi vom trece şi de acest necaz.

Rebelă, mă răzvrăteam apoi în sinea mea, jurându-mi că voi face tot ce-mi va sta în putinţă pentru a schimba lumea, atât cât nici o mamă să nu mai sufere niciodată şi toate mamele lumii să poată sta acasă cu pruncii lor, cât vor, cât va fi nevoie, până la adânci bătrâneţi de va trebui.

Dar, nu a mai fost nevoie.

Vremurile s-au schimbat singure.

Până veţi creşte voi mari şi veţi fi mame, şi vremurile şi oamenii nu vor înceta să se schimbe.

#deTeiu

Paris, 20 Undrea 2020

Ilustraţie: Lina Stern, Hotare, 2020

Laisser un commentaire .
Tags : Lina STERN .

Sfaturi pentru nepoatele mele. Pilda ramului uscat

Posté le 20 décembre 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.G. Journal intime .

Dragele mele copile,

Lina Stern, Copaci

Lina Stern, Copaci. Asemic, 2020

Astăzi vom merge în grădină. Vom privi pomii. Le vom privi cu atenţie crengile mici şi mari. Vom observa dacă pomul are rămurele uscate. La vremea cuvenită, vom căuta în magazie ustensile potrivite şi ne vom întoarce în livadă pentru a tăia aceste ramuri nefolositoare pomului şi rodului său. Dar, crenguţele uscate nu le vom arunca. Le vom pune aparte, le vom păstra la loc ferit, căci ne vor fi nouă folositoare într-o zi ca să aprindem focul.

Şi aduceţi-vă aminte că aţi moştenit această grădină de la bunicii tatălui vostru, care au primit-o în moştenire de la părinţii lor, după cum aceştia au primit-o în moştenire de la părinţii părinţilor lor.

*

La fel se petrec lucrurile şi în viaţă. Cu o singură deosebire. Ustensilele de tăiat ceea ce este uscat nu în magazie le veţi afla, ci singure va trebui să le croiţi,

în gândul şi sufletul vostru.

Veţi întâlni oameni mulţi. Nu orice întâlnire vă va fi folositoare. Cercetaţi cu atenţie omul, priviţi-l bine şi ascultaţi. Ascultaţi ce zice azi, ce zice mâine, cât se potriveşte din ce zice poimâine şi, mai ales, cât vi se potriveşte din ce zice. De nu i se potrivesc vorbele, nu vă speriaţi, ci liniştiţi-vă sufletul. Căutaţi apoi în gândul vostru argumente potrivite pentru a înlătura din viaţa voastră această întâlnire nerodnică, păstrând în amintire doar ceea ce vă va fi folositor pe drumul desăvârşirii voastre: o vorbă înţeleaptă ori o preocupare interesantă.

Să ţineţi minte: oricare din neamul nostru a întâlnit oameni nepotriviţi pe drumul său, şi bunicii tatălui vostru şi părinţii lor şi părinţii părinţilor lor. Dar, au ştiut să îndepărteze crenguţele uscate din vieţile lor, continuându-şi drumul şi rostul împlinirii menirii lor pe pământ.

Creşteţi în amintirea unui neam de oameni drepţi şi dârzi.

#deTeiu

Paris, 20 Undrea 2020

Ilustraţie: Lina Stern, Copaci. Asemic, 2020

Laisser un commentaire .
Tags : Pilde .

AUGUSTIN LUCICI (1956-2020)

Posté le 3 décembre 2020 Par Marilena Publié dans 01.G. Journal intime, 06.B. ROUMANIE et MOI, 15.1. PEINTURE .

AUGUSTIN LUCICI

(1956-2020)

sau

Ţipătul trecerii prin viaţă al unui suflet năvălnic

Ieri, când am aflat de halucinanta plecare a pictorului Augustin Lucici dinspre cele trecătoare către cele veşnice, cerul Parisului era mohorât. Culorile lui plumburii au năvălit în inima-mi copleşită de-o fără de seamăn tristeţe. Cum să nu te-mpresoare mâhnirea când năpasta cuprinde casa unui frate, unui om din leatul meu, casa şi atelierul unui vrednic artist din urbea noastră mică?

Ţipăt al trecerii unui suflet năvalnic prin viaţă, precum oceanul cel potolit uneori, cel tumultuos alteori, nedreaptă îi este plecarea!

*

Urmăream din umbră evoluţia pictorului Augustin Lucici. Creaţia lui purta fireşte urma drumului străbătut de strămoşii lui din Italia către România. Obârşiile-i latine se vedeau în tot ceea ce-l făcea aparte de restul lumii: felul de a se îmbrăca, felul de a fi, felul de a vorbi, ţinuta artistică, zâmbetul, mâinile şi păru-i rebele, ieşirea la rampă, retragerea în sine…

*

Mi-am amintit cu câtă bucurie a primit invitaţia de a-mi acorda un interviu pentru una dintre publicaţiile în care scriam pe vremuri. Să fi fost „Societatea argeşeană”? Ori poate „Criterii literare”? Nu mai ştiu sigur, memoria mea românească se îndepărtează, se înceţoşează. Întrebările au fost puţine, dar întrevederea în sine a durat ceasuri. Augustin, prefăcut în măiastră călăuză, m-a purtat prin toate încăperile vrăjite ale Galeriei de Artă din Piteşti al cărui director era de fapt. Le ştiam, le vizitasem de mai multe ori împreună cu pruncul meu, dar am primit cu bucurie, la rândul meu, să pornim în aventura regăsirii sălilor micului muzeu.

Această clădire cochetă, elegantă, în stilul arhitectural suplu al sfârşitul veacului al XIX-lea, cu ziduri tăcute, martore ale multor prefaceri, mândre de a odihni pe simezele lor tablouri ale marilor maeştri români, îi semăna. Galeria era de fapt împărăţia lui, locul unde îşi aşezase tot norodul câtă frunză şi iarbă de gânduri, nelinişti, frământări, bucurii, împliniri, neîmpliniri, iubiri, pasiuni. Iar toate acestea îşi aflau ţărmul doar când Augustin le smulgea din străfundurile sufletului pentru a le aşterne cuminţi pe pânză, în atelierul lui, aflat, unde credeţi? În chiar această minunată împărăţie, fireşte, dar în odaia cea mai din urmă, cea mai ferită privirilor, cea mai umilă. Într-un ungher al îngustei odăi trona pe o pânză chipul descărnat al unei bătrâne. Augustin mi-a prezentat-o în stilul lui absolut fascinant:

„– Lena, vezi urâta de-acolo? Am terminat-o înainte de venirea ta ”.

„Urâta” lui Augustin mi s-a părut tot atât de seducătoare ca „Ţipătul” lui Edvard Munch. De ce m-am sfiit oare să-l întreb cât costă? Ar fi trebuit s-o cumpăr pe loc.

Alungit, ţintuit chiar pe pânză, periplul sentimentelor lui Augustin nu se oprea acolo. Din liniştea şi cuprinsul pânzei, necuprinsul neliniştilor şi aflărilor lui Augustin izbeau privirile celor care îi treceau pragul atelierului, reîncepându-şi exodul către lumi ascunse, uitate ori neaflate încă, plăcute ori urâte, dar niciodată străbătute de spaimă.

*

Mi s-a părut în ziua aceea că Augustin era neprevăzutul însuşi, ţipătul întrupat al „urâtei” pe care nu se uscase încă vopseaua penelului. Glasul lui îmi purta gândul către chipul imensităţii oceanului liniştit, tulburat deodată de talazuri mari, cu şolduri unduitoare şi-adânci. Părea cufundat în descărnarea „urâtei” pentru a culege lumina şi-a ne-o readuce torţă.

*

Augustin era un mister ce închidea în sine o lume fascinantă, pentru a o dărui doar celor ce ştiu să vadă.

*

Condoleanţe îndureratei familii, delicatei şi devotatei sale soţii, Stela, artist-creator la rândul său. Tulburător mesajul îndoliat al Stelei Lucici, în care ne vorbeşte despre soţul şi părintele său!

Adevărat, adevărat.

Augustin nu dădea lecţii de viaţă, Augustin nu împovăra oamenii cu sfaturi.

Augustin era alături de oameni, le era prieten, ca un bun părinte, sfătos şi iertător cum Sfântul Augustin.

Requiescat in pace!

#deTeiu

Paris, 3 decembrie 2020

Ilustraţie: Lina Stern, Lumini şi umbre.

Laisser un commentaire .
Tags : Augustin Lucici, Lina STERN, Pictori români .

Trup în tumult

Posté le 11 octobre 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.A. Poésie .

Trup în tumult

*

Mi-ai dăruit o prea îmbelşugată vară,

Da, ştiu, o!, cât de frumos a fost!

Dar lasă-mi însingurarea toamnei,

Ultim dar dăruit semeției tale

Şi umărului tău înnobilat surâs.

*

Mi-ai lipsit, mi-ai zis, deunăzi.

Şi tu îmi vei lipsi, fireşte, mâine.

Dar azi îți cer să despărțim

Tot ce ne-a fost o vară drum.

*

Nu mă-ntreba de ce îţi plec.

Nu încerca să-nțelegi de ce m-aplec

Chemării întomnatei frunze.

*

Doar celor încercați de flăcările vieții

Şi celor întorşi de dincolo de Styx

Le este dat să înțeleagă

Canonul tainicei plecări.

*

La braț de te-oi vedea cu altcineva,

Nu-ți face griji, nu mă va durea,

Prea mult.

*

În toamna mea însingurată voi purta

Cel mai de preț dar din arşița trecutei veri,

Mâinile tale sărutând trupul Senei

În tumult.

#deTeiu

Paris, 20 Răpciune 2020

Ilustraţie: Trandafir întomnat

© Autoarea

Laisser un commentaire .
Tags : Poem .

Cârciumioara de la colțul străzii

Posté le 11 octobre 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions, 01.G. Journal intime .

Cârciumioara de la colțul străzii

Este atât de simplu să trăim în linişte şi mulțumire cu oamenii de lângă noi, indiferent de unde vin, indiferent de cele ce le-au pătimit în viață, indiferent de credința lor religioasă!

În cârciumioara de la colțul străzii, ne întâlnim de un „cincinal” câțiva oameni, bărbați şi femei, veniți fiecare de undeva, de foarte departe. În serile de sfârşit de săptămână suntem de cele mai multe ori aceeaşi, ca un buchet înflorat de toamnă. Originile noastre? Algeria, Franța, Maroc, Spania, România, Polonia.

Religiile noastre? Fiecare cu credința lui – fie ea iudee, musulmană, creştină, politeistă -, ori necredința lui exprimată în liber arbitru, ateism, laicitate.

Trăim în acest spațiu ca-n sânul lui Avram ori în Babylon, făcând din cârciumioara noastră o oază de normalitate umană, un sanctuar al bunei educații şi înțelegeri, un Rai internațional cum se trăieşte în multe locuri pe Terra.

Pentru simplu motiv că, pelegrini cu toții, avem cu toții toate mințile „acasă” şi ne simțim „acasă” printre străini.

În cinci ani, o singură dată mi s-a întâmplat să mi se pună o întrebare deplasată. O femeie mai tânără, cam de vârsta copiilor mei, aflând că sunt româncă, impresionată de ţigăncuşele ce stau şi cerşesc pe străzile Parisului, cu copiii pe lângă ele, a vrut să ştie dacă m-aş mărita cu un țigan.

Întrebarea, traversată, pentru gustul şi neastâmpărul spiritului meu, de prea mult tradiţionalism, dar şi de un sâmbure de segregare, de răzleţire a femeii şi bărbatului pe criterii etnice, m-a revoltat de îndată. Orizontul meu feminin nu se reduce la existenţa unui bărbat în intimitatea mea. Pot avea diferite proiecte cu un bărbat – artistice, de afaceri, profesionale, prietenie, explorare – măritişul fiind ultima dintre intențiile mele, indiferent dacă bărbatul respectiv este preşedintele SUA ori regele țiganilor.

Şi totuşi, întrebarea tinerei m-a pus pe gânduri. Greşit pusă, desigur – şi, mai ales, greşit adresată, căci mai tânăra mea interlocutoare şi-a ales greşit românca a-i da răspunsul pe care-l aştepta – întrebarea în sine reflecta de fapt o anume mentalitate social-culturală ce ţine încă femeia pe loc.

Gândirea aceasta sexistă lezează independenţa emancipatoarea a femeii. Degeaba s-au străduit feministele să elibereze femeia de bărbat ca de un păcat, natura femeii caută mai mult ori mai puţin conştient braţul ocrotitor al bărbatului.

Da, măritişul poate fi un fel de statut ocrotitor în societate, dar nu neapărat în intimitatea casei. Cât priveşte măritişul unei femei de o anumită condiţie spiritual-intelectuală, aici lucrurile se complică, şi nu din cauza etnicităţii bărbatului.

Altfel, şi de-ar fi să lăsăm deoparte aspiraţiile femeii şi bărbatului, aceste două creaţii absolut fascinante, tributare condiţiei lor ancestrale, se caută fără a reuşi totuşi să se întâlnească decât foarte rar pe viaţă. Pentru mulţi, întâlnirea nu se produce nici măcar în clipa aceea formidabilă a primei lor îmbrăţişări, a primei trăiri erotice a împreunării lor.

 

#deTeiu

Paris, 10 Răpciune 2020

Ilustrație:

Autoarea, Flori de toamnă, Porte Maillot, Paris

 

Laisser un commentaire .
Tags : Casatorie, Etnicitate, Soliloc .

OMOM VI (schita)

Posté le 2 octobre 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.B. Prose .

OMOM

VI

(fragment)

Fără el, săptămâna trecuse greu. Tudora îşi forța pasul să meargă în ciuda gândului rătăcind printre amintirile proaspete de-o vară ce se împleteau cu vântul rece şi ploaia de septembrie, de parcă natura însăşi era întristată de dispariția lui misterioasă.

Câtă mângâiere în odihna acestor nori ce-nfruntă adierea înfringurată a vântului de toamnă! O toamnă aparte, altfel decât multe alte toamne ce-i duc şi aduc visele deşarte de femeie îndrăgostită. Mâhnirea spumegă în oasele ei, detronându-i liniştea interioară.

Zilele se petrec cu frunzişul lor de umbre şi lumini, aşteptând un semn. Despre el. De la el. De jur împrejur, da, toamna. Iată, frunzele căzute pe pământul umed. Şuierul vântului le înălță cum mâinile lui despletindu-i părul lung.

Frunză înălțată-n vânt s-ar fi vrut!

Iar el să-i despletească părul înspicat cu dărnicie de timp.

*

Merge. Caută. Merge şi caută ceva concret, palpabil din trecerea lui, din trăirile lui.

Nu, nu acolo trebuie să-l caute, atât de departe, printre copacii parcului prin care s-au plimbat cândva, ci aici, mai aproape, înlăuntrul sufletului ei înlănțuit într-un anotimp.

Să fi fost doar o pasăre călătoare prefăcută într-un demn voinic de-o vrăjitoare rea? Găsit din întâmplare pe treptele amăgirii ce adăpost le-a fost un timp?

Nu, nu s-au întâlnit din întâmplare.

Aşa le-a fost scris.

Nici dispariția lui nu este întâmplătoare.

Atât le-a fost scris.

*

S-au întâlnit în raza caldă şi mângâietoare a verii. Nu ştie ce i-a despărțit, de fost-a blestem ori binecuvântare. Oricum, nu contează.

În sfâşietoarea durere ce-i despică trupul, un gând: nimeni nu-şi poate ocoli soarta.

Taina întâlnirii lor nu era în ce va fi fost, nici în ceea ce ar fi fost omenesc să se întâmple, ci în miracolul întâlnirii înseşi.

Da, Tudora întâlnise ceea ce nu credea că va întâlni vreodată la un semen: sinele său.

Omom îi semăna.

Erau zidiţi amândoi de nelinişti, de ispita necunoscutului, de atracţia zării, de cercetarea celor ce se află dincolo de zare.

Aventura, riscul, provocarea, drumul, întrecerea cu sine erau blazonul lor.

Doi străini s-au întâlnit într-un modest cătun parizian.

Veneau de foarte departe, din milenii culturale mult îndepărtate, din munți şi ape atât de diferite, modelați de tradiții şi religii deloc asemănătoare.

S-au oprit.

S-au privit îndelung.

Şi-au povestit apoi ca şi cum s-ar fi ştiut de mult.

Da, inimile lor se ştiau, se recunoscuseră. Se mai întâlniseră, bătuseră laolaltă cândva, într-o singură inimă.

Când?

Pe vremea unei uliți din înfloritoarea Romă poate.

Roma cea antică, invincibila Romă.

*

Simetria ridurilor adânci, armonioase, precum grădinile castelului regal de la Versailles, cioplise un chip de bărbat, stăruit de taine. Ochi gri-albaştri înnobilau acest chip în timp, dincolo de timp, indiferent de timp.

Va lua cu sine amintirea acestei princiare înfăţişări, răzvrătite, fără stare, cu umbrele şi luminile ei cu tot, şi-o va trece-ntr-o nemuritoare legendă orfană de personajele sale.

Fără de greşeală, ce muritor ar putea trăi oare?

Cătunul prăzmuieşte iertarea. „Marea Iertare”.

Să iertăm, dară.

#deTeiu

Paris, 28 Răpciune 2020

Ilustraţie: Lina Stern

Laisser un commentaire .
Tags : Lina STERN, Schita .

OMOM (prose)

Posté le 29 septembre 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.B. Prose .

OMOM

VI.

(extrait)

Sans lui, la semaine s’était durement passée. Tudora se força à marcher malgré la pensée errant parmi les souvenirs de l’été entremêlés au vent froid et à la pluie de septembre, comme si la nature elle-même était attristée par la mystérieuse disparition de Omom. Elle regarde le ciel. Combien de douceur dans la quiétude de ces nuages qui font face de leur hauteur à la brise glaciale du vent d’automne ! Un automne particulier, contrairement à beaucoup d’autres qui apportent et emportent ses rêves vains de femme aimante. Le chagrin écume ses os, lui détrônant l’équilibre intérieur.

Les jours passent avec leur feuillage d’ombres et de lumières, attendant un signe. Un signe de lui. Tout autour, oui, l’automne. Voici les feuilles tombées sur le sol humecté. Le sifflement du vent les soulève pareil aux mains de Omom lui démêlant les longs cheveux.

Feuille soulevée au vent aurait aimé l’être !

Et qu’il lui dénatte la chevelure peinte richement en blanc au fil du temps.

*

Elle marche. Elle cherche. Elle marche et cherche quelque chose de concret de lui, de palpable de son passage, de son vécu. Non, elle ne doit pas le chercher si loin, parmi les arbres du parc où ils se sont baladés autrefois, mais là, plus proche, dans son âme. Était-ce un oiseau migrateur métamorphosé par la sorcière méchante en guerrier vaillant ? Trouvé par hasard sur l’escalier intérieur du mirage qui les a abrité une saison ?

Non, ils ne se sont pas rencontrés par hasard.

C’est comme ça que ça leur a été écrit.

La disparition de Omom n’est pas non plus accidentelle.

C’est tout ce qu’il leur a été écrit.

*

Ils se sont rencontrés dans les rayons chauds et réconfortants de l’été. Elle ne sait pas ce qui les a séparés, si c’était une malédiction ou une bénédiction. Cela n’a pas d’importance de toute façon. Dans toute la douleur déchirante rongeant sa chair, une pensée : nulle personne ne peut éviter son sort. Le mystère de leur rencontre n’était pas dans ce qui aurait été, ni dans ce qui aurait été humain à se produire, mais dans le miracle de la rencontre elle-même. Oui, Tudora avait rencontré ce qu’elle ne pensait jamais rencontrer chez son prochain : son semblable. Omom lui ressemblait. Ils ont tous deux été construits par l’inquiétude, par la tentation de l’inconnu, par la séduction de l’horizon, par la recherche de ceux au-delà de l’horizon. L’aventure, le risque, la provocation des choses, l’errance, dressaient leur blason.

*

Deux métèques, venus de loin, de millénaires culturels lointains, de montagnes et de mers différentes, façonnés par des histoires et des religions différentes, se sont rencontrés dans un petit hameau parisien.

Ils y se sont mis à se parler comme s’ils se connaissent depuis longtemps.

Il y a combien de temps ? Depuis le temps d’un petit passage peut-être dans l’épanouissante Rome. L’invincible Rome antique.

*

La symétrie des rides profondes, harmonieuses, comme les jardins du château royal de Versailles, sculpte le beau visage d’un homme serein. Ses yeux gris-bleu ennoblissaient sa physionomie dans le temps, au-delà du temps, quel que soit le temps. Elle emportera le souvenir de ce visage princier, rebelle, apatride, avec toutes ses ombres et lumières, et le fera passer dans un conte immortel, orphelin de ses héros.

*

Y a-t-il, toutefois, un mortel sans faute ?

*

C’est la fête du Grand Pardon.

Pardonnons.

#deTeiu

Paris, le 28 Septembre 2020

Illustration : Lina Stern

Laisser un commentaire .
Tags : Lina STERN, Omom, Prose .

Serenadă

Posté le 27 juin 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.A. Poésie, 06.C. Photothèque .

Eiffel şi Luna

(După o fotografie de Octav Drăgan)

Noaptea stăpâneşte văzduhul verii,

Parisul dezmiardă chemarea vieţii,
Undeva, pe cer, îndrăgostită, Luna,
Ascultă serenada Turnului Eiffel,

Ofrandă-n vremelnicia iubirii…

#deTeiu

Paris, 27 Cireşar 2020

Ilustraţie: Montmartre de Octav Drăgan

Laisser un commentaire .
Tags : Montmartre, Octav Dragan, Paris, Poezie, Turnul Eiffel .

La Mayenne la Laval

Posté le 24 juin 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions, 06.C. Photothèque .

La Mayenne la Laval

Când undele înserării se scaldă-n umbrele însingurării…

 

 

Între veşnicia cerului şi nemurirea râului, zidirea omului…

 

 

Laval, Ţara Loarei, 20 Cireşar 2020

Laisser un commentaire .
Tags : La Mayenne, Laval, Pays de la Loire .

Din Satul. 15 IUNIE

Posté le 15 juin 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.B. Prose, 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions, 01.G. Journal intime .

Din Satul

15 IUNIE… Era sărbătoare! Începea vacanţa mare, vacanţa de vară. Era poarta către visare, joc, îmbelşugarea spiritului şi imaginaţiei noastre de copii cuminţi.

Împreună cu fratele meu, aşteptam cu nerăbdare să fugim – între treburile casei, curţii, grădinii, câmpului – la heleşteu, să înotăm. Ori ne făuream arcuri şi ne luam la întrecere între noi. Eu aveam o colecţie de sticluţe cu tot felul de forme vrăjite. Le umpleam cu apă colorată de minele creioanelor colorate şi-mi imaginam că am o parfumerie, pe care o ţineam sub nuc, deschisă tuturor gâzelor şi fluturilor… Ori, urcam în podul casei, unde găseam, printre păienjeni, cărţi miraculoase… Dintr-o astfel de carte, am învăţat cu fratele meu alfabetul chirilic şi morse. Citeam Jules Verne şi ne închipuiam mateloţi în căutarea tinereţii fără de moarte şi-a vieţii fără de bătrâneţe.

Cât era timpul cireşelor în toi, stăteam cocoţaţi în cei trei cireşi din curtea casei părinteşti. Împărţeam fiecare cireş în două împărăţii egale, iar noi, micii stăpâni înscăunaţi prin propria noastră voie, eram fericiţii împăraţi.

Cireşe © autoarea

Pentru lectură, fiecare se retrăgea în ungherul său, în propria-i visare. Mi se întâmpla ades să mă îndrăgostesc de personajele mele preferate din cărţi. De aceea, de cum mijeşte vara, ca o chemare a anilor dintâi, ca un ritual al veşnicei întoarceri la ceea ce a fost frumos şi bun, mă îndrăgostesc… Un simplu şi bun obicei copilăresc. Citeam « La Medeleni », mă îndrăgosteam de Dan, adolescentul ce ieşea în mod ciudat din copilărie, pentru a intra în pielea unui bărbat. Pentru a-l salva, voiam să plec la Iaşi… Citeam « Cireşarii », mă îndrăgosteam de Tic şi voiam să plec în Carpaţi să-l caut, să-l feresc de vipere… Citeam « Winnetou », mă îndrăgosteam de Winnetou şi mă voiam în America, pentru a salva Indienii de la exterminare… Iar de citeam « Coliba unchiului Tom », priveam cerul înstelat în serile târzii de trebăluit prin curte şi-mi doream ca aceeaşi stea să fie privită de un băiet african. Voiam să-l întâlnesc, să eliberăm lumea de teroarea omului alb şi-a tuturor oamenilor răi.

Serile, înainte de a adormi, priveam tavanul ce păstra urmele varului de la curăţenia de Paşti. Din loc în loc, tainice semne luau chipul personajelor din basme şi cărţi, umplând tavanul casei de Feţi-Frumoşi, zmei, Dan-i, Winnetou, Tic-uţi şi alţi slobozitori de vise frumoase şi plăpânde din ghearele babelor-cloanţe, simbol al tuturor relelor revărsate din cutia Pandorei pe Terra muritorilor…

Copilăria a plecat, dar eroii ei, legănători ai visărilor copilăreşti, mă aşteaptă încă pe tavanul meu cu poveşti şi dorinţa de a schimba lumea, munţîi a-i clinti din loc…

*

Ah, măcar unul dintre eroii mei de-ar coborî din tavan… De-ar apărea iarăşi odată cu-nserarea, lumea s-ar urni din lucrurilor ei nefireşti, lăsând esenţa firescului să plutească, adiind văzduhul pruncilor şi oamenilor mari, deopotrivă…

#deTeiu

Paris, 15 Cireşar 2020

Ilustraţii: Cireşe © autoarea

Laisser un commentaire .
Tags : Amintiri .
Page suivante »

Mes pages

  • DIPLÔMES de MERITE
  • FACEBOOK
  • PARTENAIRES
  • OUVRAGES

Publicité

Catégories

  • 01. ATELIER (325)
  • 01.A. Poésie (125)
  • 01.A.1. Monostique (4)
  • 01.A.2 Distique (5)
  • 01.B. Prose (26)
  • 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions (164)
  • 01.D. Théâtre (2)
  • 01.E. Contes. Contes roumains (15)
  • 01.F. Glossaire (16)
  • 01.G. Journal intime (101)
  • 01.H. Articles. Reportages (51)
  • 01.I. INTERVIEWS (19)
  • 01.I.1. Là, c'est moi qui réponde… (8)
  • 02. TRADUCTIONS (87)
  • 02.1. En roumain (62)
  • 02.1. Poésie turque (5)
  • 02.2. En français (18)
  • 02.3. Revue Poezia (8)
  • 02.3.2012 Nr. 59 (1)
  • 02.3.2013 Nr. 64 (1)
  • 02.3.2016. Nr. 76 (4)
  • 03. LIVRES PARUS (25)
  • 03.A. Anthologies (9)
  • 03.B. Sous mes soins (11)
  • 03.C. Ils ont dit de moi : (14)
  • 03.D. Préfacés par moi-même (2)
  • 04. LITTER AGENDA (66)
  • 04.1. RECITALS POETIQUES (30)
  • 04.3. Festivals. Salons (47)
  • 05. NOTES DE LECTURE (84)
  • 05.1. Histoire (58)
  • 05.B. Bibliothèque Odéon (110)
  • 06. VUES DE L'ODÉON (353)
  • 06.A. AB OVO… (44)
  • 06.A. PARIS ET MOI (97)
  • 06.B. ROUMANIE et MOI (43)
  • 06.C. DE MON AFRIQUE (10)
  • 06.C. Photothèque (34)
  • 06.D. Odaia cu Poeţi (5)
  • 13. LAM de FRANCE (Les Arts Métis de France) (55)
  • 14. BIBLE (7)
  • 15. ART AFRICAIN CONTEMPORAINE (5)
  • 15.1. PEINTURE (3)
  • 15.2. SCULPTURE (3)

Articles récents

  • Poveţe pentru nepoatele mele. Pilda trezitului din somn
  • Rûmi (citate)
  • Rûmi (extraits)
  • Platon (citate)
  • Platon (extraits)
  • Sfaturi pentru nepoatele mele. Pilda ramului uscat
  • AUGUSTIN LUCICI (1956-2020)
  • Patruzeci de dimineţi pentru Athanase Vantchev de Thracy (8)
  • Patruzeci de dimineţi pentru Athanase Vantchev de Thracy (7)

Facebook

facebook marilena

Marilena Lica-Masala
est sur Facebook.

This message is only visible to admins.

Problem displaying Facebook posts.

Click to show error
Error: (#803) Some of the aliases you requested do not exist: Lulli.licamasala
Type: OAuthException

Archives

  • décembre 2020 (7)
  • octobre 2020 (10)
  • septembre 2020 (1)
  • juin 2020 (8)
  • mai 2020 (12)
  • avril 2020 (3)
  • mars 2020 (11)
  • février 2020 (7)
  • janvier 2020 (2)
  • décembre 2019 (7)
  • novembre 2019 (7)
  • juillet 2019 (1)
  • juin 2019 (5)
  • mai 2019 (11)
  • avril 2019 (31)
  • mars 2019 (14)
  • février 2019 (1)
  • décembre 2018 (2)
  • novembre 2018 (13)
  • octobre 2018 (8)
  • septembre 2018 (7)
  • août 2018 (16)
  • juillet 2018 (36)
  • juin 2018 (19)
  • novembre 2017 (1)
  • octobre 2017 (2)
  • septembre 2017 (2)
  • août 2017 (4)
  • juillet 2017 (1)
  • juin 2017 (2)
  • avril 2017 (3)
  • mars 2017 (7)
  • février 2017 (9)
  • janvier 2017 (21)
  • décembre 2016 (3)
  • novembre 2016 (17)
  • octobre 2016 (23)
  • septembre 2016 (27)
  • août 2016 (13)
  • juillet 2016 (42)
  • juin 2016 (46)
  • mai 2016 (24)
  • avril 2016 (39)
  • mars 2016 (47)
  • février 2016 (27)
  • janvier 2016 (27)
  • décembre 2015 (42)
  • novembre 2015 (19)
  • octobre 2015 (22)
  • septembre 2015 (29)
  • août 2015 (38)
  • juillet 2015 (37)
  • juin 2015 (49)
  • mai 2015 (33)
  • avril 2015 (31)
  • mars 2015 (103)
  • mars 2014 (2)
  • février 2014 (3)

Calendrier

mars 2021
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
« Déc    

Commentaires

  • Marilena dans Interview de Lina Stern
  • Serge Dumaine dans Interview de Lina Stern
  • beguin alain dans De la Nuit des Débats à l’Atelier Francis Mbella
  • Marilena dans Micaela Ghiţescu sau voinţa de a merge până la capăt…
  • Nicolae Petrescu-Redi dans Micaela Ghiţescu sau voinţa de a merge până la capăt…

Visiteurs

Étiquettes

"Fleuvitude" Aimé Eyengué Alain Juppé Athanase Vantchev de Thracy Aurel Sibiceanu Bucarest Bucuresti Buzau Carmen Salub Centrul Cultural Pitesti Congo-Brazzaville Diana Adriana Emil Lungeanu Eric Meyleuc France Francis Mbella Gabriela Zavalas Guy Cétoute Iasi Ilzi Sora Ivanka Paul Jean-Paul Abulker Jean Dumitrascu Joël Conte Lina STERN Maggy de Coster Marilena Lica-Masala Marin Ifrim Marius Chelaru Mona Vâlceanu Nicolae Cosmescu Nicolae Rosu Paris Pedro Vianna Pitesti Poem poème Poésie Roumanie Soliloc Sonia Elvireanu Steluta Istratescu Teiu Thomas N'Dangani MAVAMBU Vladimir Streinu

Pages

  • BLOG
  • FACEBOOK
  • OUVRAGES
  • PARTENAIRES
  • ME CONTACTER
  • BIENVENUE
  • DE MOI…
    • DIPLÔMES de MERITE

Archives

  • décembre 2020
  • octobre 2020
  • septembre 2020
  • juin 2020
  • mai 2020
  • avril 2020
  • mars 2020
  • février 2020
  • janvier 2020
  • décembre 2019
  • novembre 2019
  • juillet 2019
  • juin 2019
  • mai 2019
  • avril 2019
  • mars 2019
  • février 2019
  • décembre 2018
  • novembre 2018
  • octobre 2018
  • septembre 2018
  • août 2018
  • juillet 2018
  • juin 2018
  • novembre 2017
  • octobre 2017
  • septembre 2017
  • août 2017
  • juillet 2017
  • juin 2017
  • avril 2017
  • mars 2017
  • février 2017
  • janvier 2017
  • décembre 2016
  • novembre 2016
  • octobre 2016
  • septembre 2016
  • août 2016
  • juillet 2016
  • juin 2016
  • mai 2016
  • avril 2016
  • mars 2016
  • février 2016
  • janvier 2016
  • décembre 2015
  • novembre 2015
  • octobre 2015
  • septembre 2015
  • août 2015
  • juillet 2015
  • juin 2015
  • mai 2015
  • avril 2015
  • mars 2015
  • mars 2014
  • février 2014

Catégories

  • 01. ATELIER (487)
    • 01.A. Poésie (126)
      • 01.A.1. Monostique (4)
      • 01.A.2 Distique (5)
    • 01.B. Prose (26)
    • 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions (164)
    • 01.D. Théâtre (2)
    • 01.E. Contes. Contes roumains (15)
    • 01.F. Glossaire (16)
    • 01.G. Journal intime (101)
    • 01.H. Articles. Reportages (51)
    • 01.I. INTERVIEWS (21)
      • 01.I.1. Là, c'est moi qui réponde… (8)
  • 02. TRADUCTIONS (92)
    • 02.1. En roumain (62)
    • 02.1. Poésie turque (5)
    • 02.2. En français (18)
    • 02.3. Revue Poezia (8)
      • 02.3.2012 Nr. 59 (1)
      • 02.3.2013 Nr. 64 (1)
      • 02.3.2016. Nr. 76 (4)
  • 03. LIVRES PARUS (43)
    • 03.A. Anthologies (9)
    • 03.B. Sous mes soins (11)
    • 03.C. Ils ont dit de moi : (14)
    • 03.D. Préfacés par moi-même (2)
  • 04. LITTER AGENDA (114)
    • 04.1. RECITALS POETIQUES (30)
    • 04.3. Festivals. Salons (47)
  • 05. NOTES DE LECTURE (189)
    • 05.1. Histoire (58)
    • 05.B. Bibliothèque Odéon (110)
  • 06. VUES DE L'ODÉON (477)
    • 06.A. AB OVO… (44)
    • 06.A. PARIS ET MOI (97)
    • 06.B. ROUMANIE et MOI (43)
    • 06.C. DE MON AFRIQUE (10)
    • 06.C. Photothèque (34)
    • 06.D. Odaia cu Poeţi (5)
  • 13. LAM de FRANCE (Les Arts Métis de France) (55)
  • 14. BIBLE (7)
  • 15. ART AFRICAIN CONTEMPORAINE (6)
    • 15.1. PEINTURE (3)
    • 15.2. SCULPTURE (3)

WordPress

  • Connexion
  • WordPress

CyberChimps WordPress Themes

© Mariléna Blog Littéraire