Patruzeci de dimineţi
in memoriam
Athanase Vantchev de Thracy
(1940 – 2020)
Argument
Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. M-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie.Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. Ieri (14 octombrie) m-am gândit toată ziua la felul lui şăgalnic, luminos, nobil de-a fi. Dincolo de cele ce se văd însă, Athanase Vnthev DE Thracy era o veşnică livadă cu rod de mister.
*
M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată întrebarea. Nu-mi place de altfel să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă. În dimineaţa aceasta, pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, am înţeles: numărul 40 are o semnficaţie pentru noi, pentru creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu, unde o femeie devotată mortului împarte « dimineți » (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi. Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.
Să-i fie țărâna uşoară!
Marilena
____________________
Întâia şi-a doua dimineaţă.
7. NU-I NIMENI ACASĂ
Nu-i nimeni acasă.
Doar amurgul rătăcește
De-a lungul tindei.
Ah, gândind la cei veşnic plecaţi,
Sufletul mi-e plin de tristețe!
Tu, bătrână bocitoare, ecou elegiac
Al vremurilor pline de bucurie!
Din lut încărcat de amintiri,
Sculptez ovalul stinselor chipuri!
Zvon de mătănii aprind
În tremurul degetelor de chihlimbar…
În purpuriul pietrei,
Şlefuiesc cântul buzelor amuţite
Şi chipurile tăcute
Pe care le acopăr binişor
Cu șalul feeric al brumei.
Iar din suspinele inimii mâhnite,
Zidesc umbra graiurilor ştiute.
Cor mângâietor de greieri,
Vino, grăbeşte-te, cuprinde-mi poemul!
Ah, acest miros de var proaspăt,
Şi-aceste înalte statui de granit
La marginea iernii!
Şi-aceste adormite paseri
În ochii umezi ai serii,
Legănate de miros de fân!
O, Doamne, doar moartea
Nu moare niciodată!
Scris la Paris, 9 februarie 2019
*
9. ATÂT DE LINIŞTIT E TOTUL
Lui František Hrubín
Atât de liniştit e totul
Încât se-aude păşind timpul,
Doar surâsul tău, poiană înflorită,
Străluceşte-n geamul umed,
Acolo unde via urcă spre cer!
Marșul fandosit al săptămânilor,
Frumusețea viguroasă a anotimpurilor,
Duioşia zvâcnindă a inimii,
Somnul ce ne modelează trupul
Și flacăra numelor noastre,
În toiul nopților pieptişe!
Aprig curge Hubur
În măruntaiele pământului,
Iar geamătul din valurile lui
Răzbate până la mine!
O privighetoare mică
Veni s-anunțe zorii
Și-alungă aerul împovărat al slovelor,
Ultimele legănări de stele,
Măruntul zel al gâzelor
Și necuprinsa dezordine a nopții.
Bun venit, dimineaţă, palidă nuanţă de rapiță,
Bun venit, clocot luminos de zi,
Bun venit, plutire sclipitoare
De lumină!
Paris, 7 februarie 2019
Din volumul « Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine », Paris 2019
©Athanase Vantchev de Thracy
Nota traducătoarei:
Cifrele (7), (9) reprezintă paginile la care se află poemele în volumul original.
Legenda fotografiei:
Cu Athanase Vantchev de Thracy şi Marc Galan la Ambasada Kazakhstan, 2019.
Credit fotografic: Rosica Djagarov.
