Nu sta decât doar printre îndrăgostiți, de ceilalți rămâi deoparte.
Deşi torța-ți cuprinde lumea,
Focul se stinge-n tovărăşia cenuşei.
Rûmi
În româneşte: Marilena Lică-Maşala
Paris, 13 Undrea 2029
Ilustrație: Lina Stern, Decameronul. Asemic, 2020
#LinaStern
« Ne reste que parmi les amoureux, des autres éloigne-toi.
Bien que ta flamme embrase le monde,
Le feu meurt par la compagnie des cendres. »
Rûmi
Illustration : Lina Stern, Le Décameron. Asémique, 2020
„Rostul textului scris nu este, așadar, de a da lecții, de a face o lucrare retorică, ci doar de a destinde; este poate unul dintre motivele pentru care nu putem scrie decât mituri (*).”
Platon
În româneşte: Marilena Lică-Maşala
Paris, 13 Undrea 2020
Ilustrație: Lina Stern, Asemic, 2020
NOTĂ
(*) Mit, la Platon, are înțeles ludic (n.t.)
« Le but du texte écrit n’est donc pas d’instruire, de faire œuvre rhétorique, mais seulement de délasser : c’est peut-être une des raisons pour lesquelles on ne peut écrire que des mythes. »
Platon
Illustration : Lina Stern, Asémique, 2020
Flori de măceș
(1940 – 2020)
Să-i fie țărâna uşoară!
(8)
Argument
Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. Prezent în întâia mea antologie bilingvă de poezie, cu 55 de poeţi din cinci continente, „Voix sans frontières/ Voci fără hotare”, m-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi, m-am tot gândit, fireşte, la felul lui luminos, nobil, şăgalnic de a fi.
Dincolo de cele ce se văd, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.
*
M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată această întrebare. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă. Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama că numărul 40 are un tâlc, o semnficaţie pentru noi, creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu unde o femeie devotată adormitului întru vecie, împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi.
Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.
Marilena
——-
A opta dimineaţă.
Lui Hristo Smirnenski
Mai limpezi mi-s nopţile
Luminate de versurile tale,
Mult mai slobodă verva minții.
Mai limpezi, da, îngere.
Strălucitoare frumusețe au,
De zinc,
Şi mă gândesc la Rasâyana,
La calea de mercur
Din Ayurveda,
La elixirul vieții
Numit Ausadhi.
Iar trupul meu fulger-diamant se preface,
Trup glorios!
Frunzişul ulmilor mănos
Freamătă mlădios
În curte și-alină
Chip întristat de lună.
Luna ce face apele să joace.
Ce frumos e totul și cât de strâns legat
Abisul lăuntric al făpturii
De hăul sideral!
Corolă mi se deschide viața,
Atentă la mușchiul verde de pe piatră,
La ochiul paşnic al ierbii
Ce contemplă lumea
Și-ascultă zbucium de poem!
O, blând torent de timp,
O, limpede tăcere de-amurg!
Ah, neprihănită spaimă…
Chipul tău frumos
Plecat peste poemul meu!
Paris, 27 ianuarie 2019
Tălmăcit în română de
Marilena Lica-Mașala
Paris 4 iunie 2019
Din volumul „Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine”, Paris 2019
©Athanase Vantchev de Thracy
Nota traducătoarei:
Numărul (30) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.
Legenda fotografiei: Flori în toamnă
Credit fotografic: Marilena Lică-Mașala.
#deTeiu
#AthanaseVantchev
Să-i fie țărâna uşoară!
(1940 – 2020)
(7)
Argument
Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. Prezent în întâia mea antologie bilingvă de poezie, cu 55 de poeţi din cinci continente, „Voix sans frontières/ Voci fără hotare”, m-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi, m-am tot gândit, fireşte, la felul lui luminos, nobil, şăgalnic de a fi.
Dincolo de cele ce se văd, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.
*
M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată această întrebare. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă.
Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama că numărul 40 are un tâlc, o semnficaţie pentru noi, creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu unde o femeie devotată adormitului întru vecie, împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi.
Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.
Marilena
————————-
A şaptea dimineaţă.
28. CRED IARĂ TOTUL
I.
Dimineaţă mohorâtă, însingurată, îngândurată…
Doar fructe roșii şi vesele de măceşi,
Uimitoare stele, strălucesc și luminează
Garduri de mărăcini în grădină!
Dimineaţă cu lumină despuiată și zbârcită
Căzândă pe safirul râului adormit.
Câinele meu încolăcit lângă foc
Ascultă, atent, freamătul de legende
Din pădurea pitită-n inima lemnelor de foc,
Cum în poeme frământă
Spice grele de grâu.
II.
Stau la geam,
Sorbind fără grabă
Liniştea veşniciei,
Departe de zvonul lucrurilor.
Ce mister, suflete,
Ziua ivindă-n verandă!
Cum să pricepem, vai!, tâlcul lumii?
Ah, mireasma de fân!
Bucuria deplină a pământului
În tulpiniţe uscate de ierburi!
Ce searbădă-i lâncezirea iernii
În pelerina ei de fulgi strălucitori!
III.
Și tu Poezie,
Poezie, știință a desăvârșirii,
Artă a negrăirii,
Artă supremă a salvării de la prăbuşirea
Deplină a făpturii!
Tu, veşnică re-aşezare a lumii,
Voinţă, triumf scris asupra ordinii stabilite,
Asupra arhitecturii limbii,
Triumf al luptei între viața biruitoare
Și moartea liniștitoare.
Poezie, tu, ce ridici omul
De la zădărnicia zilei sale
Până la înflorirea măreţiei sale.
Tu, ce repui făptura
În splendoarea fulgerătoare
A originii sale cereşti!
Dimineaţă mohorâtă, însingurată, îngândurată…
Și eu, care cred iară totul!
Paris, 28 ianuarie 2019
Din volumul „Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine”, Paris 2019
©Athanase Vantchev de Thracy
Nota traducătoarei:
Numărul (28) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.
Legenda fotografiei: Trandafiri în toamnă
Credit fotografic: Marilena Lică-Mașala.
#deTeiu
#AthanaseVantchev
Să-i fie țărâna uşoară!
(1940 – 2020)
Argument
Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. Prezent în întâia mea antologie bilingvă de poezie, cu 55 de poeţi din cinci continente, „Voix sans frontières/ Voci fără hotare”, m-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi, m-am tot gândit, fireşte, la felul lui luminos, nobil, şăgalnic de a fi.
Dincolo de cele ce se văd, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.
*
M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată această întrebare. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă.
Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama că numărul 40 are un tâlc, o semnficaţie pentru noi, creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu unde o femeie devotată adormitului întru vecie, împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi.
Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.
Marilena
————————-
A şasea dimineaţă.
19. BUNĂ SEARA, PRIETENĂ, BUNĂ SEARA
„Căci nimic nu este de pierdut care să nu fie regăsit, pentru cine îl caută.”
Edmund Spenser
Bună seara, prietenă, bună seara,
Bună seara, floarea mea de câmp,
Sărut văzduhul ce-ţi poartă numele
Din floare-n floare,
Din rămură-n rămură,
Din gură-n gură.
Mare este noaptea, prietenă,
Neagră și plină de zvonuri.
Umbrele, ciobăniţe desculțe,
Păzesc turmele de nori.
Cu braţele încărcate de amintiri
Și dalii,
Îmi ating valurile minţii
Ce se-ndoaie sub povara albastră a amintirilor.
Ah, timpul se rostogoleşte
Cum merele roșii
Sub meri, toamna!
Ah, viața, această pădure de semne,
Puternică, aspră, deasă, sălbatică!
O, proră a bărcilor ceasurilor
Ce-nfruntă furtunile și sarea
Înaintând în varul dimineții
Şi-n cerul ciulin al serii.
Branhiile oceanelor, prietenă,
Plasele truditoare de pura lumină,
Ritmul vrăjitor al vâslelor pescarilor!
Cântânde aspre mâini
De truditori
Și toată splendoarea mării
În glasu-ţi!
Tu, visând un tărâm unde neliniştea
Să fie-un câmp nesfârşit de albe violete
Cu-mbătător parfum!
Bună seara, prietenă, bună seara!
Paris, 31 ianuarie 2019
Din volumul „Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine”, Paris 2019
©Athanase Vantchev de Thracy
Nota traducătoarei:
Numărul (19) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.
Legenda fotografiei: Trandafiri în toamnă.
Credit fotografic: Marilena Lică-Mașala.
Să-i fie țărâna uşoară!
(1940 – 2020)
Argument
Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. Prezent în întâia mea antologie bilingvă de poezie, cu 55 de poeţi din cinci continente, „Voix sans frontières/ Voci fără hotare”, m-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi, m-am tot gândit, fireşte, la felul lui luminos, nobil, şăgalnic de a fi: dincolo de cele ce se văd, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.
*
M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată această întrebare. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă.
Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama că numărul 40 are un tâlc, o semnficaţie pentru noi, creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu unde o femeie devotată adormitului întru vecie, împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi.
Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.
Marilena
———————————————-
A cincea dimineaţă.
I.
Nobila ta privire, o, mândra mea patriciană,
Această privire de-al tău suflet mă leagă!
Mireasma amăgitoare
De portocali mexicani
În grădiniţa casei mele
Și pielea ta de glicină!
Chipul tău, chip desăvârşit de cer
Şiroind din lumină,
Alături de clipele subtile ale vieții!
Gândesc, suflete, duhovnicescul drum,
De la neliniști până la deplina fericire,
De la întuneric până la iviri de zori!
Gândesc la fatalitatea stoicilor,
La soarta deşartă a epicurienilor
Şi trebuinţa spinozistă!
O, iubire, tu, ce nu laşi neasemuirii
Rău să facă unității!
Ah, liberă şedere întru frumos!
Făpturile noastre nupțial legate întru Domnul,
Dumnezeu, neştirbita chezăşie netăgăduită,
Dumnezeul simplu, nevăzut,
Neatins și inefabil!
II.
Adiere trandafirie îmi mângâie chipul,
Şi dezmierdare de nevăzute aripi
Redă alb înflăcăratul ceas al zilei
Sprijinit pe umărul meu!
Alint sunt, și freamăt,
Înălţare și dezlegare!
Eu, cartograful
Încolţirii pașnice de cuvinte!
O, zvâcnet vegetal al lumii!
Diseară citi-voi, la lumina lămpii,
Constantin Antioh!
Paris, 2 februarie 2019
Din volumul „Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine”, Paris 2019
©Athanase Vantchev de Thracy
Nota traducătoarei:
Numărul (16) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.
Legenda fotografiei: Flori în toamnă ©Marilena Lică-Mașala.
(1940 – 2020)
Argument
Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. M-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi (14 octombrie), m-am gândit mult la felul lui şăgalnic, luminos, nobil de a fi. Dincolo de cele ce se văd însă, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.
*
M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată întrebarea. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă. Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama că numărul 40 are o semnficaţie pentru noi, pentru creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu, unde o femeie devotată mortului împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi.
În numele lui, le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.
Să-i fie țărâna uşoară!
Marilena
—————–
A patra dimineaţă.
13. TĂCUTĂ ÎI CASA
„Înțelepţi, nu mă blestemaţi, cine mi-s eu pentru voi?
Nimic mai mult decât un nour de foc.”
Constantin Balmont
Tăcută, pe jumătate îi adormită casa.
Stele încă rătăcesc pe uliţi din satul
Şi-o blândă adiere stârnește freamătul
Frunzelor argintii de măslin.
De ani şi ani se preumblă,
În penumbra tindei,
Aduceri-aminte, legende, vedenii!
Iată, mi-s singurul rămas
Să-numere zilele deşarte
Și nopțile de beznă!
Unde sunteţi acum, voi, prieteni,
Lebedele mele dalbe, nobilele mele berze?
Nu, lacrimile mele nu vă pot învia,
Dar voi trăiţi, lebede fermecătoare,
În flacăra rugăciunii mele fierbinte.
Parcă vă văd ieşindu-mi în cale,
Şi inima rămâne îndelung ferecată
De-o dragoste înflăcărată!
Ca visele și florile
Se trec şi pier oamenii!
Dar de trâmbița va suna,
Toți morții se vor ridica
Să meargă la întâlnirea cu veşnicia!
O, ispăşit paraclis,
O, cazan de botez în care-mi scald amintirile!
O, blândeţe hrănitoare a luminii,
Tu, ce te prelingi pe frunze de măslini
Și-astrală-mi faci sacra nemărginire
A poemei!
O, Lege, o, Frumusețe, ce strălucire daţi
Nimicurilor de fiece zi.
Paris, 4 ianuarie 2019
Din volumul « Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine », Paris 2019
©Athanase Vantchev de Thracy
Nota traducătorului
Cifra (13) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.
Legenda fotografiei: Cu Athanase Vantchev de Thracy şi Marc Galan la Ambasada Kazakhstan, 2019.
Credit fotografic: Rosica Djagarov.
Patruzeci de dimineţi
in memoriam
Athanase Vantchev de Thracy
(1940 – 2020)
Argument
Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. M-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi (14 octombrie), m-am gândit mult la felul lui şăgalnic, luminos, nobil de a fi. Dincolo de cele ce se văd însă, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.
*
M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată întrebarea. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă. Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama c& numărul 40 are o semnficaţie pentru noi, pentru creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu, unde o femeie devotată mortului împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi. Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.
Să-i fie țărâna uşoară!
Marilena
———
A treia dimineaţă.
11. ZILE ANCORATE DE BUCURIE
„Locul unde pârâul bolboroseşte poveşti din vechime…”
Jeong Ji-Yong
Lângă ceaşca de guayusa,
O femeie ascultă cântul gâzelor
Şi colloquium răsunător al clipelor.
Captiv asprei singurătăţi,
Gându-i, limpede lunecare de apă,
Cată să pătrundă
Înaltul sacadat din taina
Nesfârşitei zi de iulie.
Deodată,
În tumultul chemării
Unei mari iubiri de demult,
Se ridică, se răsuci către levant
Şi-ncepu să cânte.
O, dulce muzică a inimii,
O, ce mister
Animă sufletele!
Îngere, ceea ce gândul uită,
Trupul, cuprins de mila divină,
Îşi va aminti mereu!
*
Un flăcău,
Pustnic în adierea vântului,
Priveşte vara ce trece.
Paris, 6 februarie 2019
Din volumul « Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine », Paris 2019
©Athanase Vantchev de Thracy
Nota traducătorului: cifra (11) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.
Legenda fotografiei: Cu Athanase Vantchev de Thracy şi Marc Galan la Ambasada Kazakhstan, 2019.
Credit fotografic: Rosica Djagarov.