Mariléna Blog Littéraire

  • Accueil
  • BIENVENUE
  • DE MOI…
  • ME CONTACTER

Archives mensuelles: octobre 2020

Patruzeci de dimineţi pentru Athanase Vantchev de Thracy (8)

Posté le 21 octobre 2020 Par Marilena Publié dans 02. TRADUCTIONS, 02.1. En roumain .

Flori de măceș

Patruzeci de dimineţi

in memoriam

Athanase Vantchev de Thracy

(1940 – 2020)

Să-i fie țărâna uşoară!

Să-i fie țărâna uşoară!

 

(8)

Argument

Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. Prezent în întâia mea antologie bilingvă de poezie, cu 55 de poeţi din cinci continente, „Voix sans frontières/ Voci fără hotare”, m-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi, m-am tot gândit, fireşte, la felul lui luminos, nobil, şăgalnic de a fi.

Dincolo de cele ce se văd, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.

*

M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată această întrebare. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă. Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama că numărul 40 are un tâlc, o semnficaţie pentru noi, creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu unde o femeie devotată adormitului întru vecie, împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi.

Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.

Marilena

——-

A opta dimineaţă.

30. LE CORPS DIAMANT/ TRUPUL DIAMANT

Lui Hristo Smirnenski

Mai limpezi mi-s nopţile
Luminate de versurile tale,
Mult mai slobodă verva minții.

Mai limpezi, da, îngere.
Strălucitoare frumusețe au,
De zinc,
Şi mă gândesc la Rasâyana,
La calea de mercur
Din Ayurveda,
La elixirul vieții
Numit
Ausadhi.

Iar trupul meu fulger-diamant se preface,
Trup glorios!

Frunzişul ulmilor mănos
Freamătă mlădios
În curte și-alină
Chip întristat de lună.

Luna ce face apele să joace.

Ce frumos e totul și cât de strâns legat
Abisul lăuntric al făpturii
De hăul sideral!

Corolă mi se deschide viața,
Atentă la mușchiul verde de pe piatră,

La ochiul paşnic al ierbii

Ce contemplă lumea
Și-ascultă zbucium de poem!

O, blând torent de timp,
O, limpede tăcere de-amurg!

Ah, neprihănită spaimă…

Chipul tău frumos
Plecat peste poemul meu!

Paris, 27 ianuarie 2019

 

 

Tălmăcit în română de

Marilena Lica-Mașala

Paris 4 iunie 2019

 

 

Din volumul „Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine”, Paris 2019

©Athanase Vantchev de Thracy

Nota traducătoarei:

Numărul (30) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.

Legenda fotografiei: Flori în toamnă

Credit fotografic: Marilena Lică-Mașala.

#deTeiu

#AthanaseVantchev

Laisser un commentaire .
Tags : Athanase Vantchev de Thracy, Poezie .

Patruzeci de dimineţi pentru Athanase Vantchev de Thracy (7)

Posté le 19 octobre 2020 Par Marilena Publié dans 02. TRADUCTIONS, 02.1. En roumain .

Să-i fie țărâna uşoară!

Patruzeci de dimineţi

in memoriam

Athanase Vantchev de Thracy

(1940 – 2020)

(7)

Argument

Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. Prezent în întâia mea antologie bilingvă de poezie, cu 55 de poeţi din cinci continente, „Voix sans frontières/ Voci fără hotare”, m-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi, m-am tot gândit, fireşte, la felul lui luminos, nobil, şăgalnic de a fi.

Dincolo de cele ce se văd, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.

*

M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată această întrebare. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă.

Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama că numărul 40 are un tâlc, o semnficaţie pentru noi, creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu unde o femeie devotată adormitului întru vecie, împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi.

Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.

Marilena

————————-

A şaptea dimineaţă.

28. CRED IARĂ TOTUL

I.

Dimineaţă mohorâtă, însingurată, îngândurată…
Doar fructe roșii şi vesele de măceşi,

Uimitoare stele, strălucesc și luminează

Garduri de mărăcini în grădină!

 

Dimineaţă cu lumină despuiată și zbârcită
Căzândă pe safirul râului adormit.

Câinele meu încolăcit lângă foc
Ascultă, atent, freamătul de legende
Din pădurea pitită-n inima lemnelor de foc,
Cum în poeme frământă
Spice grele de grâu.

 

II.

Stau la geam,
Sorbind fără grabă
Liniştea veşniciei,
Departe de zvonul lucrurilor.

Ce mister, suflete,
Ziua ivindă-n verandă!
Cum să pricepem, vai!, tâlcul lumii?

Ah, mireasma de fân!
Bucuria deplină a pământului
În tulpiniţe uscate de ierburi!
Ce searbădă-i lâncezirea iernii
În pelerina ei de fulgi strălucitori!

III.

Și tu Poezie,
Poezie, știință a
desăvârșirii,
Artă a negrăirii,
Artă supremă a salvării de la prăbuşirea
Deplină a făpturii!

Tu, veşnică re-aşezare a lumii,
Voinţă, triumf scris asupra ordinii stabilite,
Asupra arhitecturii limbii,
Triumf al luptei între viața biruitoare
Și moartea liniștitoare.

Poezie, tu, ce ridici omul
De la zădărnicia zilei sale
Până la înflorirea măreţiei sale.
Tu, ce repui făptura
În splendoarea fulgerătoare
A originii sale cereşti!

Dimineaţă mohorâtă, însingurată, îngândurată…
Și eu, care cred iară totul!

Paris, 28 ianuarie 2019

 

 

Din volumul „Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine”, Paris 2019

 

 

©Athanase Vantchev de Thracy

Nota traducătoarei:

Numărul (28) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.

Legenda fotografiei: Trandafiri în toamnă

Credit fotografic: Marilena Lică-Mașala.

#deTeiu

#AthanaseVantchev

Laisser un commentaire .
Tags : Athanase Vantchev de Thracy .

Patruzeci de dimineţi pentru Athanase Vantchev de Thracy (6)

Posté le 19 octobre 2020 Par Marilena Publié dans 02. TRADUCTIONS, 02.1. En roumain .

Să-i fie țărâna uşoară!

Patruzeci de dimineţi

in memoriam

Athanase Vantchev de Thracy

(1940 – 2020)

Argument

Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. Prezent în întâia mea antologie bilingvă de poezie, cu 55 de poeţi din cinci continente, „Voix sans frontières/ Voci fără hotare”, m-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi, m-am tot gândit, fireşte, la felul lui luminos, nobil, şăgalnic de a fi.

Dincolo de cele ce se văd, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.

*

M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată această întrebare. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă.

Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama că numărul 40 are un tâlc, o semnficaţie pentru noi, creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu unde o femeie devotată adormitului întru vecie, împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi.

Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.

Marilena

————————-

A şasea dimineaţă.

19. BUNĂ SEARA, PRIETENĂ, BUNĂ SEARA


„Căci nimic nu este de pierdut care să nu fie regăsit, pentru cine îl caută.”

Edmund Spenser

Bună seara, prietenă, bună seara,
Bună seara, floarea mea de câmp,
Sărut văzduhul ce-ţi poartă numele
Din floare-n floare,
Din rămură-n rămură,
Din gură-n gură.

Mare este noaptea, prietenă,
Neagră și plină de zvonuri.
Umbrele, ciobăniţe desculțe,
Păzesc turmele de nori.

 

Cu braţele încărcate de amintiri
Și dalii,
Îmi ating valurile minţii
Ce se-ndoaie sub povara albastră a amintirilor.

 

Ah, timpul se rostogoleşte
Cum merele roșii
Sub meri, toamna!

 

Ah, viața, această pădure de semne,
Puternică, aspră, deasă, sălbatică!

 

O, proră a bărcilor ceasurilor
Ce-nfruntă furtunile și sarea

Înaintând în varul dimineții
Şi-n cerul ciulin al serii.

 

Branhiile oceanelor, prietenă,
Plasele truditoare de pura lumină,
Ritmul vrăjitor al vâslelor pescarilor!

 

Cântânde aspre mâini
De truditori
Și toată splendoarea mării
În glasu-ţi!

 

Tu, visând un tărâm unde neliniştea
Să fie-un câmp nesfârşit de albe violete

Cu-mbătător parfum!

 

Bună seara, prietenă, bună seara!

 

 

Paris, 31 ianuarie 2019

 

 

 

Din volumul „Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine”, Paris 2019

©Athanase Vantchev de Thracy

 

Nota traducătoarei:

Numărul (19) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.

Legenda fotografiei: Trandafiri în toamnă.

Credit fotografic: Marilena Lică-Mașala.

Laisser un commentaire .
Tags : Athanase Vantchev de Thracy .

Patruzeci de dimineţi pentru Athanase Vantchev de Thracy (5)

Posté le 18 octobre 2020 Par Marilena Publié dans 02. TRADUCTIONS, 02.1. En roumain .

Să-i fie țărâna uşoară!

Patruzeci de dimineţi

in memoriam

Athanase Vantchev de Thracy

(1940 – 2020)

Argument

Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. Prezent în întâia mea antologie bilingvă de poezie, cu 55 de poeţi din cinci continente, „Voix sans frontières/ Voci fără hotare”, m-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi, m-am tot gândit, fireşte, la felul lui luminos, nobil, şăgalnic de a fi: dincolo de cele ce se văd, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.

*

M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată această întrebare. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă.

Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama că numărul 40 are un tâlc, o semnficaţie pentru noi, creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu unde o femeie devotată adormitului întru vecie, împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi.

Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.

Marilena

 

———————————————-

A cincea dimineaţă.

16. ACEASTĂ NOBILĂ PRIVIRE


I.

Nobila ta privire, o, mândra mea patriciană,
Această privire de-al tău suflet mă leagă!

Mireasma amăgitoare
De portocali mexicani
În grădiniţa casei mele
Și pielea ta de glicină!

Chipul tău, chip desăvârşit de cer
Şiroind din lumină,
Alături de clipele subtile ale vieții!

Gândesc, suflete, duhovnicescul drum,
De la neliniști până la deplina fericire,
De la întuneric până la iviri de zori!

Gândesc la fatalitatea stoicilor,
La soarta deşartă a epicurienilor
Şi trebuinţa spinozistă!

O, iubire, tu, ce nu laşi neasemuirii

Rău să facă unității!

Ah, liberă şedere întru frumos!
Făpturile noastre nupțial legate întru Domnul,
Dumnezeu, neştirbita chezăşie netăgăduită,
Dumnezeul simplu, nevăzut,
Neatins și inefabil!

II.

Adiere trandafirie îmi mângâie chipul,
Şi dezmierdare de nevăzute aripi
Redă alb înflăcăratul ceas al zilei

Sprijinit pe umărul meu!

 

Alint sunt, și freamăt,
Înălţare și dezlegare!
Eu, cartograful
Încolţirii pașnice de cuvinte!

O, zvâcnet vegetal al lumii!
Diseară citi-voi, la lumina lămpii,
Constantin Antioh!

Paris, 2 februarie 2019

Din volumul „Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine”, Paris 2019

©Athanase Vantchev de Thracy

Nota traducătoarei:

Numărul (16) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.

Legenda fotografiei: Flori în toamnă ©Marilena Lică-Mașala.

Laisser un commentaire .
Tags : Athanase Vantchev de Thracy, Poezie .

Patruzeci de dimineţi pentru Athanase Vantchev de Thracy (4)

Posté le 17 octobre 2020 Par Marilena Publié dans 02. TRADUCTIONS, 02.1. En roumain .

Patruzeci de dimineţi

in memoriam

Athanase Vantchev de Thracy

(1940 – 2020)

Argument

Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. M-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi (14 octombrie), m-am gândit mult la felul lui şăgalnic, luminos, nobil de a fi. Dincolo de cele ce se văd însă, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.

*

M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată întrebarea. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă. Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama că numărul 40 are o semnficaţie pentru noi, pentru creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu, unde o femeie devotată mortului împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi.

În numele lui, le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.

Să-i fie țărâna uşoară!

Marilena

—————–

A patra dimineaţă.

13. TĂCUTĂ ÎI CASA

„Înțelepţi, nu mă blestemaţi, cine mi-s eu pentru voi?
Nimic mai mult decât un nour de foc.”

Constantin Balmont

Tăcută, pe jumătate îi adormită casa.
Stele încă rătăcesc pe uliţi din satul
Şi-o blândă adiere stârnește freamătul
Frunzelor argintii de măslin.

De ani şi ani se preumblă,

În penumbra tindei,
Aduceri-aminte, legende, vedenii!

Iată, mi-s singurul rămas
Să-numere zilele deşarte
Și nopțile de beznă!

Unde sunteţi acum, voi, prieteni,
Lebedele mele dalbe, nobilele mele berze?
Nu, lacrimile mele nu vă pot învia,
Dar voi trăiţi, lebede fermecătoare,
În flacăra rugăciunii mele fierbinte.

Parcă vă văd ieşindu-mi în cale,
Şi inima rămâne îndelung ferecată
De-o dragoste înflăcărată!

Ca visele și florile
Se trec şi pier oamenii!
Dar de trâmbița va suna,
Toți morții se vor ridica
Să meargă la întâlnirea cu veşnicia!

O, ispăşit paraclis,
O, cazan de botez în care-mi scald amintirile!
O, blândeţe hrănitoare a luminii,
Tu, ce te prelingi pe frunze de măslini
Și-astrală-mi faci sacra nemărginire
A poemei!

O, Lege, o, Frumusețe, ce strălucire daţi

Nimicurilor de fiece zi.

Paris, 4 ianuarie 2019

Din volumul « Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine », Paris 2019

©Athanase Vantchev de Thracy

Nota traducătorului

Cifra (13) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.

Legenda fotografiei: Cu Athanase Vantchev de Thracy şi Marc Galan la Ambasada Kazakhstan, 2019.

Credit fotografic: Rosica Djagarov.

Laisser un commentaire .
Tags : Athanase Vantchev de Thracy, Poezie .

Patruzeci de dimineţi pentru Athanase Vantchev de Thracy (3)

Posté le 16 octobre 2020 Par Marilena Publié dans 02. TRADUCTIONS, 02.1. En roumain, 05. NOTES DE LECTURE, 05.B. Bibliothèque Odéon .

Patruzeci de dimineţi

in memoriam

Athanase Vantchev de Thracy

(1940 – 2020)

Argument

Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. M-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie. Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. A doua zi (14 octombrie), m-am gândit mult la felul lui şăgalnic, luminos, nobil de a fi. Dincolo de cele ce se văd însă, Athanase era o veşnică livadă cu rod de mister.

*

M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată întrebarea. Nu-mi place să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă. Dimineaţa următoare (15 octombrie), pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, mi-am dat seama c& numărul 40 are o semnficaţie pentru noi, pentru creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu, unde o femeie devotată mortului împarte „dimineți” (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi. Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.

Să-i fie țărâna uşoară!

Marilena

 

———

A treia dimineaţă.

11. ZILE ANCORATE DE BUCURIE

„Locul unde pârâul bolboroseşte poveşti din vechime…”

Jeong Ji-Yong

 

 

Lângă ceaşca de guayusa,

O femeie ascultă cântul gâzelor

Şi colloquium răsunător al clipelor.

 

 

Captiv asprei singurătăţi,

Gându-i, limpede lunecare de apă,

Cată să pătrundă

Înaltul sacadat din taina

Nesfârşitei zi de iulie.

 

Deodată,

În tumultul chemării

Unei mari iubiri de demult,

Se ridică, se răsuci către levant

Şi-ncepu să cânte.

 

 

O, dulce muzică a inimii,

O, ce mister

Animă sufletele!

Îngere, ceea ce gândul uită,

Trupul, cuprins de mila divină,

Îşi va aminti mereu!

*

Un flăcău,

Pustnic în adierea vântului,

Priveşte vara ce trece.

Paris, 6 februarie 2019

 

 

 

 

Din volumul « Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine », Paris 2019

©Athanase Vantchev de Thracy

 

 

 

Nota traducătorului: cifra (11) reprezintă pagina la care se află poemul în volumul original, în franceză.

Legenda fotografiei: Cu Athanase Vantchev de Thracy şi Marc Galan la Ambasada Kazakhstan, 2019.

Credit fotografic: Rosica Djagarov.

Laisser un commentaire .
Tags : Athanase Vantchev de Thracy, Poezie .

Patruzeci de dimineţi pentru Athanase Vantchev de Thracy

Posté le 15 octobre 2020 Par Marilena Publié dans 02. TRADUCTIONS, 02.1. En roumain, 05.B. Bibliothèque Odéon, 06. VUES DE L'ODÉON, 06.A. PARIS ET MOI, 06.D. Odaia cu Poeţi, 13. LAM de FRANCE (Les Arts Métis de France) .

Patruzeci de dimineţi

in memoriam

Athanase Vantchev de Thracy

(1940 – 2020)

 

Argument

Ilustru Om de Litere, Athanase Vantchev de Thracy m-a copleşit cu prietenia-i legendară. M-a rugat de două ori să-i traduc câte 40 de poeme în română. Ar fi trebuit să ne întâlnim la începutul lui octombrie, să-mi dăruiască noul său volum de poeme din care ar fi urmat, fireşte, să aleg încă o serie de 40 de poeme pentru o nouă tălmăcire. Nu a mai avut timp. S-a întors la Paris din Bulgaria lui natală pe 29 septembrie. A plecat dincolo de Styx pe 30 septembrie.Familia, prietenii, vecinii l-am însoţit pe ultimul drum pe 13 octombrie. Ieri (14 octombrie) m-am gândit toată ziua la felul lui şăgalnic, luminos, nobil de-a fi. Dincolo de cele ce se văd însă, Athanase Vnthev DE Thracy era o veşnică livadă cu rod de mister.

*

M-am întrebat mereu de ce tocmai 40 de poeme. Nu i-am pus niciodată întrebarea. Nu-mi place de altfel să descos oamenii. Prefer să înţeleg singură ce-i cu dânşii, ce li se-ntâmplă. În dimineaţa aceasta, pregătindu-mă să plec către ale zilei treburi, am înţeles: numărul 40 are o semnficaţie pentru noi, pentru creştinii ortodocşi. Şi-ar fi dorit oare să public un poem pe zi, timp de 40 de zile după înmormântarea lui? Poate. Dar, indiferent ce şi-ar fi dorit, nevând cum îndeplini altfel ritualul celor 40 de dimineţi, ca în satul meu, unde o femeie devotată mortului împarte « dimineți » (bucate) vecinilor, voi publica timp de 40 de zile câte un poem din cele tălmăcite în română, în chip de dimineţi. Le împart fiecărui cititor creştin ori necreştin, poet ori nepoet, ce se va opri pe aceste versuri.

Să-i fie țărâna uşoară!

Marilena

____________________

Întâia şi-a doua dimineaţă.

7. NU-I NIMENI ACASĂ


Nu-i nimeni acasă.
Doar amurgul rătăcește
De-a lungul tindei.

Ah, gândind la cei veşnic plecaţi,

Sufletul mi-e plin de tristețe!
Tu, bătrână bocitoare, ecou elegiac
Al vremurilor pline de bucurie!

Din lut încărcat de amintiri,
Sculptez ovalul stinselor chipuri!
Zvon de mătănii aprind
În tremurul degetelor de chihlimbar…

În purpuriul pietrei,
Şlefuiesc cântul buzelor amuţite

Şi chipurile tăcute

Pe care le acopăr binişor

Cu șalul feeric al brumei.
Iar din suspinele inimii mâhnite,
Zidesc umbra graiurilor ştiute.

Cor mângâietor de greieri,
Vino, grăbeşte-te, cuprinde-mi poemul!

Ah, acest miros de var proaspăt,
Şi-aceste înalte statui de granit
La marginea iernii!

Şi-aceste adormite paseri

În ochii umezi ai serii,
Legănate de miros de fân!

O, Doamne, doar moartea
Nu moare niciodată!

Scris la Paris, 9 februarie 2019

*

9. ATÂT DE LINIŞTIT E TOTUL

Lui František Hrubín

Atât de liniştit e totul
Încât se-aude păşind timpul,
Doar surâsul tău, poiană înflorită,
Străluceşte-n geamul umed,
Acolo unde via urcă spre cer!

Marșul fandosit al săptămânilor,
Frumusețea viguroasă a anotimpurilor,
Duioşia zvâcnindă a inimii,
Somnul ce ne modelează trupul
Și flacăra numelor noastre,
În toiul nopților pieptişe!

Aprig curge Hubur
În măruntaiele pământului,
Iar
geamătul din valurile lui
Răzbate până la mine!

O privighetoare mică
Veni s-anunțe zorii
Și-alungă aerul împovărat al slovelor,
Ultimele legănări de stele,
Măruntul zel al gâzelor
Și necuprinsa dezordine a nopții.

Bun venit, dimineaţă, palidă nuanţă de rapiță,
Bun venit, clocot luminos de zi,
Bun venit, plutire sclipitoare
De lumină!

Paris, 7 februarie 2019

Din volumul « Et tout revient à son centre/ Şi totul se întoarce la sine », Paris 2019

©Athanase Vantchev de Thracy

Nota traducătoarei:

Cifrele (7), (9) reprezintă paginile la care se află poemele în volumul original.

Legenda fotografiei:

Cu Athanase Vantchev de Thracy şi Marc Galan la Ambasada Kazakhstan, 2019.

Credit fotografic: Rosica Djagarov.

Laisser un commentaire .
Tags : Athanase Vantchev de Thracy, Poezie .

Trup în tumult

Posté le 11 octobre 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.A. Poésie .

Trup în tumult

*

Mi-ai dăruit o prea îmbelşugată vară,

Da, ştiu, o!, cât de frumos a fost!

Dar lasă-mi însingurarea toamnei,

Ultim dar dăruit semeției tale

Şi umărului tău înnobilat surâs.

*

Mi-ai lipsit, mi-ai zis, deunăzi.

Şi tu îmi vei lipsi, fireşte, mâine.

Dar azi îți cer să despărțim

Tot ce ne-a fost o vară drum.

*

Nu mă-ntreba de ce îţi plec.

Nu încerca să-nțelegi de ce m-aplec

Chemării întomnatei frunze.

*

Doar celor încercați de flăcările vieții

Şi celor întorşi de dincolo de Styx

Le este dat să înțeleagă

Canonul tainicei plecări.

*

La braț de te-oi vedea cu altcineva,

Nu-ți face griji, nu mă va durea,

Prea mult.

*

În toamna mea însingurată voi purta

Cel mai de preț dar din arşița trecutei veri,

Mâinile tale sărutând trupul Senei

În tumult.

#deTeiu

Paris, 20 Răpciune 2020

Ilustraţie: Trandafir întomnat

© Autoarea

Laisser un commentaire .
Tags : Poem .

Cârciumioara de la colțul străzii

Posté le 11 octobre 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions, 01.G. Journal intime .

Cârciumioara de la colțul străzii

Este atât de simplu să trăim în linişte şi mulțumire cu oamenii de lângă noi, indiferent de unde vin, indiferent de cele ce le-au pătimit în viață, indiferent de credința lor religioasă!

În cârciumioara de la colțul străzii, ne întâlnim de un „cincinal” câțiva oameni, bărbați şi femei, veniți fiecare de undeva, de foarte departe. În serile de sfârşit de săptămână suntem de cele mai multe ori aceeaşi, ca un buchet înflorat de toamnă. Originile noastre? Algeria, Franța, Maroc, Spania, România, Polonia.

Religiile noastre? Fiecare cu credința lui – fie ea iudee, musulmană, creştină, politeistă -, ori necredința lui exprimată în liber arbitru, ateism, laicitate.

Trăim în acest spațiu ca-n sânul lui Avram ori în Babylon, făcând din cârciumioara noastră o oază de normalitate umană, un sanctuar al bunei educații şi înțelegeri, un Rai internațional cum se trăieşte în multe locuri pe Terra.

Pentru simplu motiv că, pelegrini cu toții, avem cu toții toate mințile „acasă” şi ne simțim „acasă” printre străini.

În cinci ani, o singură dată mi s-a întâmplat să mi se pună o întrebare deplasată. O femeie mai tânără, cam de vârsta copiilor mei, aflând că sunt româncă, impresionată de ţigăncuşele ce stau şi cerşesc pe străzile Parisului, cu copiii pe lângă ele, a vrut să ştie dacă m-aş mărita cu un țigan.

Întrebarea, traversată, pentru gustul şi neastâmpărul spiritului meu, de prea mult tradiţionalism, dar şi de un sâmbure de segregare, de răzleţire a femeii şi bărbatului pe criterii etnice, m-a revoltat de îndată. Orizontul meu feminin nu se reduce la existenţa unui bărbat în intimitatea mea. Pot avea diferite proiecte cu un bărbat – artistice, de afaceri, profesionale, prietenie, explorare – măritişul fiind ultima dintre intențiile mele, indiferent dacă bărbatul respectiv este preşedintele SUA ori regele țiganilor.

Şi totuşi, întrebarea tinerei m-a pus pe gânduri. Greşit pusă, desigur – şi, mai ales, greşit adresată, căci mai tânăra mea interlocutoare şi-a ales greşit românca a-i da răspunsul pe care-l aştepta – întrebarea în sine reflecta de fapt o anume mentalitate social-culturală ce ţine încă femeia pe loc.

Gândirea aceasta sexistă lezează independenţa emancipatoarea a femeii. Degeaba s-au străduit feministele să elibereze femeia de bărbat ca de un păcat, natura femeii caută mai mult ori mai puţin conştient braţul ocrotitor al bărbatului.

Da, măritişul poate fi un fel de statut ocrotitor în societate, dar nu neapărat în intimitatea casei. Cât priveşte măritişul unei femei de o anumită condiţie spiritual-intelectuală, aici lucrurile se complică, şi nu din cauza etnicităţii bărbatului.

Altfel, şi de-ar fi să lăsăm deoparte aspiraţiile femeii şi bărbatului, aceste două creaţii absolut fascinante, tributare condiţiei lor ancestrale, se caută fără a reuşi totuşi să se întâlnească decât foarte rar pe viaţă. Pentru mulţi, întâlnirea nu se produce nici măcar în clipa aceea formidabilă a primei lor îmbrăţişări, a primei trăiri erotice a împreunării lor.

 

#deTeiu

Paris, 10 Răpciune 2020

Ilustrație:

Autoarea, Flori de toamnă, Porte Maillot, Paris

 

Laisser un commentaire .
Tags : Casatorie, Etnicitate, Soliloc .

OMOM VI (schita)

Posté le 2 octobre 2020 Par Marilena Publié dans 01. ATELIER, 01.B. Prose .

OMOM

VI

(fragment)

Fără el, săptămâna trecuse greu. Tudora îşi forța pasul să meargă în ciuda gândului rătăcind printre amintirile proaspete de-o vară ce se împleteau cu vântul rece şi ploaia de septembrie, de parcă natura însăşi era întristată de dispariția lui misterioasă.

Câtă mângâiere în odihna acestor nori ce-nfruntă adierea înfringurată a vântului de toamnă! O toamnă aparte, altfel decât multe alte toamne ce-i duc şi aduc visele deşarte de femeie îndrăgostită. Mâhnirea spumegă în oasele ei, detronându-i liniştea interioară.

Zilele se petrec cu frunzişul lor de umbre şi lumini, aşteptând un semn. Despre el. De la el. De jur împrejur, da, toamna. Iată, frunzele căzute pe pământul umed. Şuierul vântului le înălță cum mâinile lui despletindu-i părul lung.

Frunză înălțată-n vânt s-ar fi vrut!

Iar el să-i despletească părul înspicat cu dărnicie de timp.

*

Merge. Caută. Merge şi caută ceva concret, palpabil din trecerea lui, din trăirile lui.

Nu, nu acolo trebuie să-l caute, atât de departe, printre copacii parcului prin care s-au plimbat cândva, ci aici, mai aproape, înlăuntrul sufletului ei înlănțuit într-un anotimp.

Să fi fost doar o pasăre călătoare prefăcută într-un demn voinic de-o vrăjitoare rea? Găsit din întâmplare pe treptele amăgirii ce adăpost le-a fost un timp?

Nu, nu s-au întâlnit din întâmplare.

Aşa le-a fost scris.

Nici dispariția lui nu este întâmplătoare.

Atât le-a fost scris.

*

S-au întâlnit în raza caldă şi mângâietoare a verii. Nu ştie ce i-a despărțit, de fost-a blestem ori binecuvântare. Oricum, nu contează.

În sfâşietoarea durere ce-i despică trupul, un gând: nimeni nu-şi poate ocoli soarta.

Taina întâlnirii lor nu era în ce va fi fost, nici în ceea ce ar fi fost omenesc să se întâmple, ci în miracolul întâlnirii înseşi.

Da, Tudora întâlnise ceea ce nu credea că va întâlni vreodată la un semen: sinele său.

Omom îi semăna.

Erau zidiţi amândoi de nelinişti, de ispita necunoscutului, de atracţia zării, de cercetarea celor ce se află dincolo de zare.

Aventura, riscul, provocarea, drumul, întrecerea cu sine erau blazonul lor.

Doi străini s-au întâlnit într-un modest cătun parizian.

Veneau de foarte departe, din milenii culturale mult îndepărtate, din munți şi ape atât de diferite, modelați de tradiții şi religii deloc asemănătoare.

S-au oprit.

S-au privit îndelung.

Şi-au povestit apoi ca şi cum s-ar fi ştiut de mult.

Da, inimile lor se ştiau, se recunoscuseră. Se mai întâlniseră, bătuseră laolaltă cândva, într-o singură inimă.

Când?

Pe vremea unei uliți din înfloritoarea Romă poate.

Roma cea antică, invincibila Romă.

*

Simetria ridurilor adânci, armonioase, precum grădinile castelului regal de la Versailles, cioplise un chip de bărbat, stăruit de taine. Ochi gri-albaştri înnobilau acest chip în timp, dincolo de timp, indiferent de timp.

Va lua cu sine amintirea acestei princiare înfăţişări, răzvrătite, fără stare, cu umbrele şi luminile ei cu tot, şi-o va trece-ntr-o nemuritoare legendă orfană de personajele sale.

Fără de greşeală, ce muritor ar putea trăi oare?

Cătunul prăzmuieşte iertarea. „Marea Iertare”.

Să iertăm, dară.

#deTeiu

Paris, 28 Răpciune 2020

Ilustraţie: Lina Stern

Laisser un commentaire .
Tags : Lina STERN, Schita .

Mes pages

  • DIPLÔMES de MERITE
  • FACEBOOK
  • PARTENAIRES
  • OUVRAGES

Publicité

Catégories

  • 01. ATELIER (325)
  • 01.A. Poésie (125)
  • 01.A.1. Monostique (4)
  • 01.A.2 Distique (5)
  • 01.B. Prose (26)
  • 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions (164)
  • 01.D. Théâtre (2)
  • 01.E. Contes. Contes roumains (15)
  • 01.F. Glossaire (16)
  • 01.G. Journal intime (101)
  • 01.H. Articles. Reportages (51)
  • 01.I. INTERVIEWS (19)
  • 01.I.1. Là, c'est moi qui réponde… (8)
  • 02. TRADUCTIONS (87)
  • 02.1. En roumain (62)
  • 02.1. Poésie turque (5)
  • 02.2. En français (18)
  • 02.3. Revue Poezia (8)
  • 02.3.2012 Nr. 59 (1)
  • 02.3.2013 Nr. 64 (1)
  • 02.3.2016. Nr. 76 (4)
  • 03. LIVRES PARUS (25)
  • 03.A. Anthologies (9)
  • 03.B. Sous mes soins (11)
  • 03.C. Ils ont dit de moi : (14)
  • 03.D. Préfacés par moi-même (2)
  • 04. LITTER AGENDA (66)
  • 04.1. RECITALS POETIQUES (30)
  • 04.3. Festivals. Salons (47)
  • 05. NOTES DE LECTURE (84)
  • 05.1. Histoire (58)
  • 05.B. Bibliothèque Odéon (110)
  • 06. VUES DE L'ODÉON (353)
  • 06.A. AB OVO… (44)
  • 06.A. PARIS ET MOI (97)
  • 06.B. ROUMANIE et MOI (43)
  • 06.C. DE MON AFRIQUE (10)
  • 06.C. Photothèque (34)
  • 06.D. Odaia cu Poeţi (5)
  • 13. LAM de FRANCE (Les Arts Métis de France) (55)
  • 14. BIBLE (7)
  • 15. ART AFRICAIN CONTEMPORAINE (5)
  • 15.1. PEINTURE (3)
  • 15.2. SCULPTURE (3)

Articles récents

  • Poveţe pentru nepoatele mele. Pilda trezitului din somn
  • Rûmi (citate)
  • Rûmi (extraits)
  • Platon (citate)
  • Platon (extraits)
  • Sfaturi pentru nepoatele mele. Pilda ramului uscat
  • AUGUSTIN LUCICI (1956-2020)
  • Patruzeci de dimineţi pentru Athanase Vantchev de Thracy (8)
  • Patruzeci de dimineţi pentru Athanase Vantchev de Thracy (7)

Facebook

facebook marilena

Marilena Lica-Masala
est sur Facebook.

This message is only visible to admins.

Problem displaying Facebook posts.
Click to show error

Error: (#803) Some of the aliases you requested do not exist: Lulli.licamasala
Type: OAuthException

Archives

  • décembre 2020 (7)
  • octobre 2020 (10)
  • septembre 2020 (1)
  • juin 2020 (8)
  • mai 2020 (12)
  • avril 2020 (3)
  • mars 2020 (11)
  • février 2020 (7)
  • janvier 2020 (2)
  • décembre 2019 (7)
  • novembre 2019 (7)
  • juillet 2019 (1)
  • juin 2019 (5)
  • mai 2019 (11)
  • avril 2019 (31)
  • mars 2019 (14)
  • février 2019 (1)
  • décembre 2018 (2)
  • novembre 2018 (13)
  • octobre 2018 (8)
  • septembre 2018 (7)
  • août 2018 (16)
  • juillet 2018 (36)
  • juin 2018 (19)
  • novembre 2017 (1)
  • octobre 2017 (2)
  • septembre 2017 (2)
  • août 2017 (4)
  • juillet 2017 (1)
  • juin 2017 (2)
  • avril 2017 (3)
  • mars 2017 (7)
  • février 2017 (9)
  • janvier 2017 (21)
  • décembre 2016 (3)
  • novembre 2016 (17)
  • octobre 2016 (23)
  • septembre 2016 (27)
  • août 2016 (13)
  • juillet 2016 (42)
  • juin 2016 (46)
  • mai 2016 (24)
  • avril 2016 (39)
  • mars 2016 (47)
  • février 2016 (27)
  • janvier 2016 (27)
  • décembre 2015 (42)
  • novembre 2015 (19)
  • octobre 2015 (22)
  • septembre 2015 (29)
  • août 2015 (38)
  • juillet 2015 (37)
  • juin 2015 (49)
  • mai 2015 (33)
  • avril 2015 (31)
  • mars 2015 (103)
  • mars 2014 (2)
  • février 2014 (3)

Calendrier

octobre 2020
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
« Sep   Déc »

Commentaires

  • Marilena dans Interview de Lina Stern
  • Serge Dumaine dans Interview de Lina Stern
  • beguin alain dans De la Nuit des Débats à l’Atelier Francis Mbella
  • Marilena dans Micaela Ghiţescu sau voinţa de a merge până la capăt…
  • Nicolae Petrescu-Redi dans Micaela Ghiţescu sau voinţa de a merge până la capăt…

Visiteurs

Étiquettes

"Fleuvitude" Aimé Eyengué Alain Juppé Athanase Vantchev de Thracy Aurel Sibiceanu Bucarest Bucuresti Buzau Carmen Salub Centrul Cultural Pitesti Congo-Brazzaville Diana Adriana Emil Lungeanu Eric Meyleuc France Francis Mbella Gabriela Zavalas Guy Cétoute Iasi Ilzi Sora Ivanka Paul Jean-Paul Abulker Jean Dumitrascu Joël Conte Lina STERN Maggy de Coster Marilena Lica-Masala Marin Ifrim Marius Chelaru Mona Vâlceanu Nicolae Cosmescu Nicolae Rosu Paris Pedro Vianna Pitesti Poem poème Poésie Roumanie Soliloc Sonia Elvireanu Steluta Istratescu Teiu Thomas N'Dangani MAVAMBU Vladimir Streinu

Pages

  • BLOG
  • FACEBOOK
  • OUVRAGES
  • PARTENAIRES
  • ME CONTACTER
  • BIENVENUE
  • DE MOI…
    • DIPLÔMES de MERITE

Archives

  • décembre 2020
  • octobre 2020
  • septembre 2020
  • juin 2020
  • mai 2020
  • avril 2020
  • mars 2020
  • février 2020
  • janvier 2020
  • décembre 2019
  • novembre 2019
  • juillet 2019
  • juin 2019
  • mai 2019
  • avril 2019
  • mars 2019
  • février 2019
  • décembre 2018
  • novembre 2018
  • octobre 2018
  • septembre 2018
  • août 2018
  • juillet 2018
  • juin 2018
  • novembre 2017
  • octobre 2017
  • septembre 2017
  • août 2017
  • juillet 2017
  • juin 2017
  • avril 2017
  • mars 2017
  • février 2017
  • janvier 2017
  • décembre 2016
  • novembre 2016
  • octobre 2016
  • septembre 2016
  • août 2016
  • juillet 2016
  • juin 2016
  • mai 2016
  • avril 2016
  • mars 2016
  • février 2016
  • janvier 2016
  • décembre 2015
  • novembre 2015
  • octobre 2015
  • septembre 2015
  • août 2015
  • juillet 2015
  • juin 2015
  • mai 2015
  • avril 2015
  • mars 2015
  • mars 2014
  • février 2014

Catégories

  • 01. ATELIER (487)
    • 01.A. Poésie (126)
      • 01.A.1. Monostique (4)
      • 01.A.2 Distique (5)
    • 01.B. Prose (26)
    • 01.C. Soliloques. Pensées. Réflexions (164)
    • 01.D. Théâtre (2)
    • 01.E. Contes. Contes roumains (15)
    • 01.F. Glossaire (16)
    • 01.G. Journal intime (101)
    • 01.H. Articles. Reportages (51)
    • 01.I. INTERVIEWS (21)
      • 01.I.1. Là, c'est moi qui réponde… (8)
  • 02. TRADUCTIONS (92)
    • 02.1. En roumain (62)
    • 02.1. Poésie turque (5)
    • 02.2. En français (18)
    • 02.3. Revue Poezia (8)
      • 02.3.2012 Nr. 59 (1)
      • 02.3.2013 Nr. 64 (1)
      • 02.3.2016. Nr. 76 (4)
  • 03. LIVRES PARUS (43)
    • 03.A. Anthologies (9)
    • 03.B. Sous mes soins (11)
    • 03.C. Ils ont dit de moi : (14)
    • 03.D. Préfacés par moi-même (2)
  • 04. LITTER AGENDA (114)
    • 04.1. RECITALS POETIQUES (30)
    • 04.3. Festivals. Salons (47)
  • 05. NOTES DE LECTURE (189)
    • 05.1. Histoire (58)
    • 05.B. Bibliothèque Odéon (110)
  • 06. VUES DE L'ODÉON (477)
    • 06.A. AB OVO… (44)
    • 06.A. PARIS ET MOI (97)
    • 06.B. ROUMANIE et MOI (43)
    • 06.C. DE MON AFRIQUE (10)
    • 06.C. Photothèque (34)
    • 06.D. Odaia cu Poeţi (5)
  • 13. LAM de FRANCE (Les Arts Métis de France) (55)
  • 14. BIBLE (7)
  • 15. ART AFRICAIN CONTEMPORAINE (6)
    • 15.1. PEINTURE (3)
    • 15.2. SCULPTURE (3)

WordPress

  • Connexion
  • WordPress

CyberChimps WordPress Themes

© Mariléna Blog Littéraire