Odaia cu Poeţi

Tahar Djaout

(1954 – 1993)

Poet, romancier, ziarist, critic de artă, matematician algerian de origine kabylă, francofon, condei incomod pentru unele forţe politice, este atacat şi rănit mortal în zorii lui 26 mai 1993, când pornea către redacția săptămânalului „Ruptures” pe care îl înființase la începutul aceluiaşi an.

A fost una dintre întâiele victime ale „deceniului cernit” din istoria recentă a Algeriei văduvită de intelectuali, ziarişti, medici, profesori, scriitori, artişti care au murit sub lovituri de cuţit ori gloanţe, pe stradă, în faţa locului lor de muncă, în preajma locuinţei ori redacţiilor în care lucrau, în cafenele.

Întrebarea „cine a ordonat aceste crime” nu are încă răspuns.

***

Poem pentru Nabiha

Mă voi întoarce din călătorie

Și te voi găsi dormind.

Hărmălaia mobilelor se va fi ostoit,

Gâzele vor fi dispărut,

Iar tamburul din casă va fi redevenit piele

Adevărată-n taină.

Sosesc ades când zbaterile se potolesc firesc,

Când varul, lutul și albul lor își vor fi aflat locul.

Sosesc

Și văd încetul cu încetul trezirea:

Tu, mai întâi, mânuind culori și gesturi,

Redai hărmălaia gâzelor

Călăuzite de zboruri primejdioase.

Apoi, lucrurile,

Mândre de isprava lor,

Însufleţesc ţarcul.

Vei iscodi dulăii geambaşi din vis

Printre uimitele straturi,

Te vei lepăda rând pe rând de prăfăriile luminii

Şi viața se va reînnoi.

Te trezeşti

Şi casa purcede-a sărbătoare

Din „Pérennes”, 1983, poem citat de Kader Rabia în revista „ACB” nr. 74/75 editată de Asociația de Cultură Berberă, toamnă-iarnă, Paris, 2013, pp 32 – 33

În românește, pentru revista POEZIA, de Marilena Lică-Mașala,

Paris, 10 martie 2016, revăzut pe 23 februarie 2020

Ilustrație: Lina Stern, Sahara